"Mult e dulce si frumoasa„„ Stratul limbii romane (XXV) Verbul

unitate, unitati, s.f.; 1 (�), 2 Insusirea a tot ce se constituie un intreg indivizibil.
3. Coeziune, omogenitate� tot unitar, indivizibil.
frazeologie, frazeologii, s.f., 1. Fel propriu al unei limbi sau al unui scriitor de a
construi frazele. Despre unitatile frazeologice trateaza Theodor Hristea
(si colaboratorii) in Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti, 1984,
p. 154, citand un articol aparut in Romania Literara (nr. 30/1984, p.7). Ideea
exprimata este aceea a bogatiei limbii romane in ce priveste formarea locutiunilor
si a expresiilor frazeologice.
Dintre verbele frecvente folosite in constituirea locutiunilor verbale, Gramatica
Academiei aminteste verbele: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga,
a prinde, a fi, a bate.
Vom exemplifica, amintind locutiuni care cuprind aceste verbe.
2. "a nu face doi bani � a nu face nici cat o ceapa degerata; a da navala, a da
bir cu fugitii, a da din coate, a lua peste picior, a-si lua picioarele la spinare, a o lua din
loc, a-si lua talpasita, a-si lua valea, a avea drag pe cineva, a nu mai avea margini, a
pune paie pe foc, a pune la zid, a trage la masea, a trage la aghioase, a baga un fitil
impotriva cuiva, a-si baga nasul (unde nu-i fierbe oala), a lasa in plata Domnului,
a fi cu capul in nori, a prinde cu mata in sac etc.
Theodor Hristea aminteste, in opera citata, despre sinonimie frazeologica
(locutionala); a iesi la liman � a iesi la mal (cu sensul de a sfarsi cu bine, un
lucru); a fi cu capul in nori � a nu fi cu picioarele pe pamant (cu sensul de a fi
distrat, de a nu te concentra asupra a ceea ce ai de facut).
Chiar daca majoritatea locutiunilor sunt formatii proprii, dovedind inteligenta
vorbitorilor limbii romane, marea lor experienta de viata si mai ales simtul limbii,
autorul Sintezelor aminteste cateva imprumuturi: prendre la parole � a lua
cuvantul, sau induire en erreur = a induce in eroare. Theodor Hristea face o
distinctie intre locutiunile si expresiile verbale. Acestea din urma sunt mai putin
sudate si neaparat dotate cu expresivitate. In exemplul "Frunzele viei prind
culori aprinse� (Ionel Teodoreanu) am interpretat predicatul prind culori (Teste
de limba romana, Cornelia Tosa, 2000), ca predicat verbal exprimat prin locutiune
verbala. Am respectat cel putin doua caracteristici: transformand propozitia (si
acceptand ca substantivul culori ar avea functia de complement) in propozitie
simpla, enuntul ar fi devenit Frunzele� prind (ar fi suferit semnificatia textului).
In al doilea rand, locutiunea (sa o consideram locutiune!) poate avea sensul
unui verb: a se colora. Dar� intervine un dar! Substantivul dintr-o locutiune nu
poate primi determinant. In exemplul dat exista determinatul aprinse. Cum
stabilesc functia sintactica. Mi-ar putea veni in ajutor "profesionistii�. Si in TarguMures exista specialisti! Apoi substantivul "culoare� poate fi folosit in locutiune
si cu forma de singular, fara sa-si schimbe sensul, ca in exemplul: "a bate campii,
a bate campul (e cu totul altceva!).
Prietena mea, profesoara de Limba romana, C.B., cu multa diplomatie, m-a
intrebat despre functia sintactica si mai ales despre termenul regent, referindu-se
la adjectivul aprinse. Ce sfat primim de la profesoara Maria Gheboran? Nu e
chiar atat de simplu sa sustii rubrica "Mult e dulce si frumoasa�� si daca ai
ramane ore in sir cu multe surse bibliografice, in jur. Diverse aspecte gramaticale
continua sa fie studiate.
Stimati cititori, am definit locutiunea verbala, am apropiat termenul de unitatea
frazeologica, dar cate diferenta exista intre acestea, vom vedea saptamana
viitoare, cand, prin post si rugaciune, ne va ajuta Bunul Dumnezeu sa iesim la
liman = sa iesim la mal. Dar unde e malul? numai Cel de Sus stie�

Lasă un comentariu