Ati fost la Toplita si ati perorat, sudist, la
Forumul Civic al Romanilor din Covasna,
Harghita si Mures. Am urmarit, ca de obicei
continutul celor spuse, fiind atent la
gestica, mimica si pantomima. Nu erati inca
prim-ministru. Finalul a fost antologic: "Sa
nu uitati ca bunicul meu a fost ardelean!�.
M-a amuzat utilizarea conjunctivului cu
valoare imperativa, "sa nu uitati�. Daca o fi
asa cel care a uitat nu e altcineva decat
dumneavoastra! La indemnul unor fosti
elevi-absolventi de la Odorhei si cativa fosti
studenti de la Targu-Mures, cu care am
ajuns si eu la Toplita, mi-au sugerat sa
rostesc cateva cuvinte doar, dar arhiepiscopul
Covasnei si Harghitei a refuzat
intentia mea, erau cativa bucuresteni care
au vorbit, nespunand, de fapt, aproape
nimic esential.
Singurul ardelean-intelectual pe care
l-am urmarit cu deosebita atentie a fost
domnul Lazar Ladariu, scriitor si publicist
autentic, redactor-sef al ziarului targumure
sean "Cuvantul liber�.
Astazi sunteti (horribile dictu) seful
Guvernului Romaniei. Nu doresc sa va mai
ascult, pentru ca as fi nepoliticos sa va
intreb: "Ce este originalitatea?�. Nici eu
personal nu as putea raspunde direct,
decat apeland la celebrele spuse ale unui
prelat britanic, W. R. Inge: "Originalitatea
este un plagiat nedescoperit inca�. M-a
amuzat efectiv si cazul unei duduite cu
nume crestinesc, Duminica, care nu a
plagiat, ci a xeroxat textul integral al
unei lucrari. Ar fi indicat ca sa se stie un
alt aspect, furtul de idei de la persoane
se numeste plagiat, dar... furtul de idei
de la mai multe persoane se numeste
cercetare (s.n.).
Domnule Ponta, chiar daca "Basescu e
de vina� pentru plagiat, m-a indurerat
comportamentul dumneavoastra in ziua
tragediilor din Muntenegru si Muntii
Apuseni. As fi asteptat o alta tinuta
comportamentala si sa simtim noi, multimea,
ca s-a schimbat ceva, ceva, in viata celor multi
si obiditi si sa nu fim ninsi cu taxe peste taxe
si cu "accizele� de carburanti. De ce nu va
impotriviti atitudinii sutelor da parlamentari
care se substituie Justitiei, sa nu fie unii dintre
acestia lasati sa-si continue actele de a
contribui la saracirea neamului? Cei din
vechime aveau o spusa celebra: "Vox populi,
vox dei!�. Bietul roman, facand haz de necaz,
mai adauga cate ceva acestor ziceri, de pilda:
"Vox populi, vox dei, la o parte derbedeii!�.
Atitudinea exprimata in cuvintele in limba
neamului au o vechime deosebit de mare.
Nimeni nu ma poate invinui pentru vreo jignire
adusa cuiva!
O necesara
prezentare ardeleneasca
Am fost transferat, fortat, la Liceul Pedagogic
din Odorhei. Au trecut 16 ani, pana spre
finele lunii decembrie 1989. Am trait insotit,
permanent, de o stare de veghe. Acest rastimp
din existenta mea si nu numai este prezentat
intr-o carte ce urmeaza a fi tiparita: "Un roman
alungat se destainuie�, intregul relatarii se
sprijina in totalitate numai si numai pe
documente. Prezint hic et nunc un episod. In
data de 12 iunie 1989, o echipa de oficiali,
condusa de tov. Bondrea, printre altele a
cerut, fiind informat, ca Tribel Iozs�f, profesor
de chimie, sa nu mai predea din toamna,
deoarece nu vorbea suficient de corect limba
romana. Singurul care a luat atitudine am fost
eu. In 27 decembrie �89, colegul a vorbit
despre mine cu lacrimi in ochi, spunand:
"Datorita colegului Voda, eu traiesc!�.
In timp ce relatez cateva episoade, starea
mea de veghe ma cenzureaza. In dupa-amiaza
zilei de 22 decembrie 1989, un coleg maghiar
m-a obligat sa stau la el acasa. La inceput
n-am vrut, dar am cedat prietenestilor
insistente. Dupa ce s-a intunecat, circula prin
cartier o dubita cu un gigafon. Am auzit
urmatoarele: "Familiile maghiare care ii
adapostesc pe romani vor fi omorate!�. A
trecut noaptea! Dimineata, am intrat in baie
sa ma spal pe ochi si m-am speriat.In oglinda
era cineva care ma privea. Eram eu albit!
Mi-am amintit de povestile bunicului din primul
"rezbel� cum a albit in cateva ceasuri in Muntii
Tatra. Ip, Tasnea, Huedin s-au mutat in tinutul
Odorheiului. Au fost ucisi, horthyst, si doi
maghiari, deoarece au sarit in sprijinul romanilor!
Cu ajutorul unor parinti si elevi s-a reusit
reinfiintarea sectiei romane a liceelor de
specialitate, pedagogic si sanitar, la Toplita,
unde au frecventat si frecventeaza si elevi de
etnie maghiara, dar nimeni nu s-a opus, asa
cum facusera cei din "Secuime�!
In 1991, s-a infiintat Comisia de Audieri,
rezultand Raportul cunoscut, in care sunt
nominalizat, dar� M-am deplasat cu putini
elevi romani de la Toplita la Brasov, la cererea
acestora. Cativa membri ai acestei Comisii
s-au deplasat si la Toplita. Bineinteles ca
n-au lipsit si udemeristi. La dezbaterea finala
a Comisiei, am participat peste 150 de romani
alungati. Tov. Barladeanu nu a acceptat sa
luam cuvantul, motivand ca nu suntem
parlamentari. Am fost spurcati de parlamentari
udemeristi, fiecare a incheiat
balbaielile cu aceeasi precizare (s.n.) ca ce
s-a intamplat a fost un act "revolutionar� ce a
deschis calea spre democratie.
Marele poet, regretatul Ioan Alexandru,
fost coleg la Cluj-Napoca, s-a apropiat de mine
si si-a cerut, jenat, scuze ca nu ni s-a permis
sa rostim cateva cuvinte.
Am luat calea spre Cluj-Napoca. Primar era
domnul Funar. I-am marturisit dorinta de a
infiinta "Asociatia Romanilor Alungati din
Judetele Covasna, Harghita si Mures, dupa
evenimentele din decembrie 1989�. Am fost
sprijiniti incredibil. Ii multumesc si acum. In
data da 25 noiembrie 1995 a avut loc sedinta
de constituire. A participat si o somitate a
stiintei si invatamantului universitar. Avea
87 de ani. A rostit urmatoarele: "Am facut parte
din detasamentul caruia Antonescu i-a
ordonat: Ostasi, va ordon, treceti Prutul!
Oare l-am trecut degeaba?!�. L-a sfarsit, sa
apropiat de mine si m-a imbratisat,
simtindu-i pe obraz firicele fierbinti de
lacrimi. Lacrimile mele s-au amestecat cu
ale dumnealui.
A fost instalata o placa memoriala care,
de succesorul primar, prin repetate bocanituri
(s.n.), a fost spulberata. L-am rugat,
poate nu a primit solicitarea sa ne-o restituie
faramitata. Am ramas numai cu poza!
Avand personalitate juridica Asociatia,
am luat calea spre Bucuresti, crezand si noi
ca soarele dreptatii rasare pe malurile
Dambovitei pentru toti romanii.
25 aprilie 1996. Am fost primiti de presedintele
Camerei Deputatilor, Adrian Nastase.
Dupa zeci de minute, ne-am despartit noi,
membrii delegatiei, primind un sudist sfat
sa nu votam cu P.U.N.R. si vom primi lemne
pentru a ne construi case acolo de unde
am fost alungati. In aceeasi zi, ne-am
indreptat spre Cotroceni. Tov. presedinte
Iliescu ne-a ascultat doleantele zeci si zeci
de minute. I-am lasat si un Memoriu. Nimic,
nimic! Am inteles ca U.D.M.R. este un
tovaras politic de alianta tenace. La iesirea
din Cotroceni, zeci de ziaristi solicitau un
interviu, asemenea pasarilor infometate
cand primesc hrana.
Dupa un timp de cateva luni, iarasi spre
Bucuresti. La Comisia Parlamentara pentru
Drepturile Omului am fost ascultati. Din
partea domnului P. K. Eckstein am fost cam
jigniti. I-am raspuns prompt si civilizat. Nu
i-a convenit si a plecat. Cu aceste demersuri
am terminat drumurile spre capitala. Soarele
n-a rasarit si pentru noi, zeci de mii de romani
alungati din Romania in Romania! Imi
amintesc de o intrebare din partea unui
consilier prezidential: "V-am privit si v-am
ascultat si ma intreb cum de sunteti atat de
normali?�. I-am raspuns: "Domnule Bortun,
noi, ardelenii, avem hodina vantului si tihna
apelor, statornici intru nestatornicie...�
(l-am parafrazat pe Sadoveanu).
