Psihologie DESPRE OPTIMISM, IN EUL VIITOR

Distribuie pe:

"Stima de sine pozitiva este sentimentul de autoapreciere si incredere
in fortele proprii. Copiii cu stima de sine scazuta se simt fara valoare si
au frecvente trairi emotionale negative, de cele mai multe ori cauzate de
experiente negative. Sarcina adultilor este de a identifica aceste
caracteristici si de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-si modifica
atitudinile negative fata de sine. Copiii gandesc deseori despre sine ca
nu sunt buni de nimic, nimeni nu ii place, ca sunt urati sau sunt prosti. In
consecinta, adultii trebuie sa-i ajute sa isi construiasca sau sa-si
intareasca stima de sine, astfel incat sa se simta fiinte umane valoroase�.
La alt capitol, in cadrul reprezentarilor despre propria persoana, sunt
incluse stima de sine, autoeficacitatea, sentimentul de coerenta,
acestea functionand ca si mecanisme de reglare la mediu. "Stima de
sine si autoeficacitatea sunt in stransa interdependenta, conditionate
una de cealalta si trebuie abordate impreuna, in cazul unui program de
interventie. Dragostea de sine e considerata elementul cel mai important.
A se stima, implicit a se evalua, a se iubi nu presupune nici o
conditie, se iubeste in ciuda defectelor si limitelor. Dragostea de sine nu
depinde de performante, ci de dragostea pe care familia noastra ne-a
oferit-o cand eram copii si de �hrana afectiva� care ne-a fost daruita.
Carentele stimei de sine care isi au radacinile la acest nivel sunt cele
mai greu de depasit, le regasim in ceea ce psihiatrii numesc tulburari de
personalitate. Imaginea de sine o datoram mediului nostru familial si
experientelor prin care trecem. Ea se refera la totalitatea perceptiilor
privind abilitatile, atitudinile si comportamentelor personale, presupune
constientizarea a cine sunt eu si ceea ce pot sa fac eu. O persoana cu
imagine de sine negativa dovedeste lipsa de curaj in alegerile existentiale
si dependenta de parerea celorlalti. Increderea in sine e data de modul
cum se comporta persoana in situatii noi si neprevazute, presupune
increderea in propriile capacitati de a actiona in maniera adecvata in
situatii importante. Cele trei componente ale stimei de sine au legaturi
de interdependenta: dragostea de sine (a te respecta indiferent ce ti se
intampla) determina o imagine pozitiva despre sine (a crede in
capacitatile proprii) care, la randul sau, influenteaza favorabil increderea
in sine (a actiona fara teama excesiva de esec� (Cristophe, 2000).
In jurul Eului se formeaza progresiv constiinta de sine, imaginea de
sine si stima de sine, care formeaza personalitatea individului. "Eul viitor
(posibil) vizeaza modul in care persoana isi percepe potentialul de
dezvoltare personala si se proiecteaza in viitor. El incorporeaza repertoriul
aspiratiilor, motivatiilor si scopurilor de durata medie si lunga. Eul viitor
este o structura importanta de personalitate, deoarece actioneaza ca
factor motivational in comportamentele de abordare strategica si, in
acest caz, devine Eul dorit. O persoana optimista va contura un Eu viitor
dominat de Eul dorit, pentru care isi va mobiliza resursele motivationale
si cognitive; eul temut, comportamentele evitate si emotiile negative si
emotiile negative vor caracteriza o persoana pesimista.
Importanta eului viitor, in structura de personalitate, subliniaza rolul
familiei si al scolii in dezvoltarea la copii a atitudinii optimiste fata de
propria persoana si lume. Optimismul este energizant, direct si
constructiv, da sens si scop vietii. Spre deosebire de optimism, pesimismul
are un efect inhibitiv, blocant, evitativ si distructiv si poate determina
starea de alienare. Eurile viitoare au atasate increderea, bucuria,
placerea, in cazul Eului dorit, anxietate, furie, depresie, in cadrul eului
temut. Structura Eu-lui si functia lui motivationala implica nevoia de a
fixa, a sublinia si a intari aspectele pozitive ale elevului si de a evita
etichetarile negative care ancoreaza copilul in acele trasaturi si
comportamente negative. Putem vizualiza etichetarile negative, folosite
de adulti cu buna intentie, dar cu rea-stiinta, in imaginea unor pietre
legate de picioarele copilului care trebuie sa inoate intr-un rau.
Anexandu-i aceste pietre, nu ii dam copilului multe sanse sa iasa din
rau. Eul viitor, prin componenta sa dezirabila (dorita), este simbolul
sperantei, cu importanta functie de autoreglare. Adultul, in rolul sau de
educator, poate opta intre a intretine sperantele copiilor si tinerilor, prin
evaluari pozitive, oricat de mici ar fi acestea, sau neincrederea, prin
evaluari negative, chiar daca acestea sunt facute in scop de stimulare.�

A consemnat IOANA FLOREA,
in colaborare cu prof. Traian Moldovan, catedra de Psihologie
Clinica a Universitatii "Dimitrie Cantemir�)

Lasă un comentariu