In Istoria Limbii romane, coordonator Al. Rosetti,
Editura Academiei, Bucuresti, 1965, p. 73 (si urmatoarele),
se face distinctia intre verbele primare si cele denominative.
Primar, -a, primari, -e adj.; s.m.
1 (�) (Despre cuvant): Care provine direct din
radacina si care serveste ca element de baza pentru
formarea altor cuvinte.
Preluam cateva verbe considerate primare din
manualul de Limba latina pentru clasa a VIII-a: do,
dare, dedi (a da), video � ere, vidi (a vedea), canto, are, - avi ( a canta, a preamari).
Ex: "Videant consules ne quid detrimenti capiat
respublica�. "Sa vegheze consulii ca republica
(statul) sa nu sufere vreo dauna.�
Ex: Corvus stultus cantate et emittit ore caseum.
Corbul cel prost canta si scapa din gura (bucata) de
cas (casul) (dupa Phaedrus, I, 13), scriitor latin de
origine traca, autor de fabule (15 i.Hr. � 50 d. Hr.).
Verbele sunt incluse in vocabularul latin astfel:
indicativ-prezent: canto (pers. I); infinitiv cantare (in
limba romana infinitiv lung cu valoare substantivala)
si cantavi (pers. I) la indicativ, timp perfect.
In "Istoria Limbii romane� (op. cit.) se mentioneaza
ca "verbele primare prezinta multe neregularitati� in
ce priveste flexiunea lor; de exemplu verbul "a fi� din
limba romana (sunt, esti, eram, fusesem, fost etc.).
Gh. I. Serban in Culegere de texte latine, compendiu
de gramatica, vocabular latin-roman, Editura PartoFranco, Galati 1995 prezinta �.. verbului eese (in
romana a fi) rezultati in urma unor imbinari de prepozitii
in verbul auxiliar esse. Voi mentiona acele forme care
s-au pastrat si in limba romana: 1. absum, abesse, afui
(a fi departe, a lipsi). La modul participiu, verbul are
formele absens, -ntis (care este departe, care lipseste).
In limba romana, DEX-ul cuprinde formele: absent a, adj. 1. care lipseste, care nu este prezent. 2. (fig.)
distrat; indiferent; preocupat (de altceva); (a) absenta,
verb; a lipsi de undeva (unde trebuia sa fie); absenta
s.f. 1. lipsa a unei fiinte sau a unui lucru�2. pierdere
brusca si scurta durata a cunostintei; absenteism s.n.
1. exploatara a pamantului pe care o facea proprietarul
printr-un intermediar, el tinandu-se departe de proprietatea
sa. 2 (psih.) lipsa de asiduitate in munca; comportament
al celui care este adesea absent (fr. absenteisme).
2. adsum, adesse, adfui (a fi de fata, a fi prezent).
Sensul dat de prepozitia a (ab) este de la iar a
prepozitiei ad este la. Se creeaza astfel opozitia: a fi
departe si a fi de fata.
Cu sensul de "a lipsi�, Gh. I. Serban il indica si pe
desum, deese, defui. Prepozitia de (a Ablativului)
indica si sensul� de la�
3. obsum, obesse, obfui se traduce in limba romana
a se opune, a fi impotriva. Dictionarul latin cuprinde
si verbul oppone, ere, posui, positum cu sensul a pune
fata in fata, a opune.
Verbul opune (a opune) este folosit ca activ si
reflexiv, avand sensul de a se impotrivi, a pune piedici,
a tine piept, a zadarniciei.
Folosind locutiunea verbala "a tine piept� (a se opune),
in minte mi-a venit un text din Romania pitoreasca, volum
publicat in anul 1901, de un bun prieten al poetului Mihai
Eminescu, prozatorul-patriot Alexandru Vlahuta.
"Multe razboaie am avut si multe nenorociri ne-au calcat
in vremea asta. Vijelii cumplite au trecut peste noi, la toate
am tinut piept si nu ne-am dat, s-aici am stat. CA TRESTIA
NE-AM INDOIT SUB VANT � DAR NU NE-AM RUPT.�
Saptamana viitoare voi continua lista compusilor verbului
auxiliar esse, oferita de profesorul universitar, Gh. I. Serban.
