Povestea odata un om: "Tocmai ajunsesem in gara, cand mi-am dat
seama ca n-am destui bani pentru bilet. Trebuia sa ma intorc in sat si sa
cer de la o familie. Ca sa nu mai car dupa mine geanta grea, m-am rugat
lui Dumnezeu si I-am cerut Lui sa pazeasca geanta pana ma voi intoarce.
Am pus-o jos langa o treapta si m-am dus. Dumnezeu s-a tinut de
cuvant si am gasit geanta exact unde o lasasem. Bucuros, I-am multumit,
apoi am ridicat geanta de jos si am pus-o alaturi de mine pe policioara
ghiseului. Pana sa ma scotocesc prin buzunare si sa platesc, m-am
intors cu spatele la geanta. Cand am dat s-o iau, nu-i! Mi-o furase cineva
chiar de langa mine.
Am crezut ca pot pazi singur geanta. Ii multumisem lui Dumnezeu
pentru paza Lui, parca spunand: �Multumesc ca ai vazut de ea cand am
fost plecat. De acum o pazesc eu singur�. Am gresit, ce mai! Mai bine Ii
spuneam sa continue sa aiba El grija si de geanta mea, si de � mine�.
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
(Din volumul "La poarta raiului nu se sta la rand�,
aparuta la Editura NICO, Targu-Mures)
