Am fost la Panade

Notam in insemnarile mele: Am fost la Panade.
Am fost la Panade pentru prima data, azi, 14 noiembrie
2013, intr-o zi de joi, tocmai la lasarea postului Nasterii
Domnului, pe la orele amiezii, venind dinspre Blaj spre
casa, spre Tarnaveni, Diciosamartin (Orasul Sf. Martin),
cum i se spunea pe vremuri, m-am abatut, ca atras de un
magnet, pe la Panade. Un sat cam la doi kilometri de
soseaua ce vine de la Blaj, care sa aiba vreo 270 de "fumuri�.
Un sat pe colina, inainte de 1948 pur greco-catolic.
Drumul este asfaltat. M-am interesat unde se afla casa
lui Timotei Cipariu, vestitul carturar? Unde se afla casa
scriitorului Ion Brad?

Am aflat, stand de vorba cu satenii din Panade, ca s-a
prapadit casa in care a vazut lumina zilei Timotei Cipariu,
cel care avea sa ajunga o personalitate fara seaman a
Ardealului si nu numai, un erudit cunoscator, ca autodidact,
a circa 15 limbi, un poliglot cu o memorie fenomenala,
membru fondator al Academiei Romane, primul vicepresedinte si apoi presedintele ASTREI (Asociatia Transilvana
pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman), preot
greco-catolic, lingvist, istoric, teolog si pedagog, "parintele
filologiei romane�. Ce-a putut da umanitatii un sat ardelean,
Panade, din preajma Blajului, Mica Noastra Roma?

Satul Panade pastreaza, totusi, astazi, in memoria
celebrului fiu al satului, o falnica Cruce a Mantuitorului
Iisus Christos, pe locul in panta, pe "Coasta Sipului�, unde
a fost candva casa parinteasca, casa unde a crescut cel
cu nume de Apostol, Timotei! In sat exista si un bust al
rarisimului carturar!

Astazi, 22 februarie 2014, ajung pentru a doua ora la Panade.
Ce pot spune spre evocarea lui Timotei Cipariu, in care,
intr-un fel ma regasesc pe mine insumi, "mutatis mutandis �,
prin anumite coordonate ale vietii si prin anumite insusiri?
Fiu al satului ardelean, preot, profesor, scriitor, detinator al
unei mari biblioteci personale si altele.

Din multele legende care s-au nascut pe seama lui
Timotei Cipariu, amintesc aici doua.
Prima legenda.

Aflam ca in familia Cipariu, o familie de tarani, tatal se numea
Iacob, era cantor la Biserica Romana Unita cu Roma, GrecoCatolica, din Panade, si mama se numea Salomia, nascuta
Fratila. Impreuna au avut sase copii, 5 frati si o sora. Toti s-au
prapadit repede, au ramas in viata doar doi "feciori� � Ioan, al
doilea venit pe lume, si Timotei, cel mai mic si ultimul.
Mama, Salomia, era ingrijorata ca-i mor toti copiii si ramane
fara urmasi, de aceea a fost extrem de grijulie cu "mezinul�,
Timotei, pe care l-a alaptat ("i-a dat tata�, cum se spue in
popor) pana la patru ani (dupa o vorba pastrata prin viu grai,
pana la "sapte ani�!).

Specialistii in medicina stiu ca laptele matern, administrat
preponderent in conditii naturale, intareste sistemul imunitar.
Dar se ridica o intrebare la care raspunsul ramane un mister:
Memoria neobisnuita a celui care urma sa devina carturarul
cel mai de seama al Ardealului din secolul al XIX-lea nu cumva
isi are temeiul in alaptatul matern indelungat?
Talcul intrebarii il sporeste chiar memorialistul, Timotei
Cipariu: "Mi-aduc aminte ca popa Vasiliu ma mustra ca sug
tata (...). Io supsei cam lung timp, trei sau patru ani, si, de-ar fi
dupa cumu-i zicala, � cum ca cei ce sug indelungat sunt
habauci � io as fi cel mai stupid la minte, ci, fara de a fi
nemodest, mi se pare ca zicala nu-i de tot adevarasta� 1 .
Un text de cateva paragrafe mari, o pagina sau chiar mai
multe, fie si intr-o limba straina, pe care tanarul Timotei nu o
cunostea, cititit de 2-3 ori la rand, putea fi reprodus intocmai
pe dinafara, uimind pe cei din jur!

Privirea lui "vultureasca� putea citi la cativa zeci de metri
distanta literele mici de pe cupola Catedralei Sf. Treime din Blaj!
Cu o astfel de memorie, nu-i de mirare ca a invatat de unul
singur in jur de 15 limbi, intre care: latina, greaca, ebraica;
araba, persana, siriaca, turca; maghiara; italiana, spaniola,
germana, engleza etc.

A doua � s-o numim � legenda, desi informatiile sunt
consemnate chiar de autor, deci sunt verosimile.
Nu putem uita episodul calatoriei sale la Constantinopol
si Ierusalim2 ., cu mijloace rudimentare (dar si ele avand
avantajul lor), imprumutand, de la o ruda apropiata din Sancel,
un cal si o desaga mare, "pentru cateva zile�. Si asa, nu dupa
cateva zile, ci dupa un periplu de vreo "patru luni in Orient �,
temerarul calator insetat de cunoastere, de procurarea de
carti si manuscrise rare, cu care a burdusit desaga, s-a reintors
catre casa, mai mult "per pedes�, caci calul imprumutat se
istovise de tot, devenind o gloaba de poveste, trasa anevoie de
capastru, spre curtea stapanului din Sancel, aflat si el pe moarte.
Cineva, care foloseste initialele I.M.M., un colaborator la
revista "Unirea�, din 24 iunie 1905, numar festiv, dedicat in
intregime lui Timotei Cipariu, face urmatorul portret celui
evocat astazi:

"Corpul sau avea statura de nijloc, osos, bine intramat.
Fruntea inalta. Culoarea fetei mai mult albeneata, decat
bruna, ochii negri, sclipiciosi, peste masura vii si
patrunzatori, parul tare, des, tepos, si zburlit, ii ramasese
intreg pana la moarte, schimbandu-i-se numai coloarea,
din negru inchis, cum l-am vazut intai la 1842 si dupa aceea
multi ani, in alb. Farmec si putere deosebita avea in
cautatura sa. Candu-si in drepta ochii asupra-ti si-i misca
cu iutimea fulgerului, cugetai, ca-ti sfredeleste maruntaiele
si-ti examineaza toate cretele inimii. Cand lua in mana o
scrisoare, asa iute o prcurgea, incatu-i venea omului sa
creaza ca, dintr-o singura privire, a cuprins-o toata. Mie-mi
venea sa compatimesc pe autorul care-i cadea pe mana�. 3
La 21 februarie 2014, s-au implinit 209 ani de la nasterea
sa si 127 de ani de la trecerea sa la cele vesnice. Sa-I
multumim bunului si atotputernicului Dumnezeu, de la Care
vine tot darul, ca ni l-a daruit pe Timotei Cipariu, prin care
se nemuresc acest sat Panade, Blajul, Ardealul si, de ce
nu, insasi Romania!

Cand spunem ca am fost la Panade, se cuvine sa nu
uitam ca de aici se trage si un alt mare scriitor, Ion Brad,
familia Brad, compusa din 9 copii. Doi mor de mici si raman 7:
sase feciori si o fata. Ei au intemeiat, aici la Panade, o
Fundatie care le poarta numele: Brad!

Am fost la Panade, satul marelui carturar, Timotei Cipariu,
si al scriitorului de seama, Ion Brad.

Cel care si-a scris cu mana sa Epitaful, Timotei Cipariu,
ne indeamna sa folosim cu chibzuinta, timpul scurt al vietii
de pe pamant, ca sa ne bucuram de buna plata in vesnicie:
"Discite mortales tempus non temnere vitae
Hoc breve, longa nimis tempora mortis erunt�
(Grija dara, fratilor, timpul cel scurt al vietii
Bine-l folositi, caci lung e al mortii repaus

Pr. prof. dr. Aurel HANCU

1. Cf. Cipariu, Timotei, Scrieri literare, Bucuresti, Ed.
Fundatiei Nationale "Satul Romanesc�, 2005, p. 46

2. Cf. Blajianu, A., Din viata lui Timotei Cipariu. Traditiune,
in "Unirea�, Blaj, Anul XV, 24 iunie 1905, p. 221.

3. Cf. "Unirea�, nr. cit., p. 222.

Lasă un comentariu