Teatru despre cum nu trebuie sa fie un crestin..., pe scena targumureseana!

Distribuie pe:

Spectacolul lui Theodor Cristian
Popescu starneste intr-adevar
controverse, fiindca desi regizorul
marturiseste ca provine
dintr-o familie de preot, ceea ce
am vazut la teatru arata exact cum
NU trebuie sa fie un mesager
crestin. Excentricul jucat foarte
bine de Vlad Barzanu, interpretul
elevului care tine cu orice pret
sa fie mereu in atentia profesorilor,
invatand pe de rost si
redand pasaje impresionante din
Biblie, se contrazice pe el insusi �
bea alcool, se dezbraca, deranjeaza
pe toata lumea, agreseaza
de-a dreptul si personajele de pe
scena, si spectatorii. Profesorul
de religie in sens traditional jucat
de Edi Marinescu are o explicatie
logica si pertinenta a Bibliei, pe
cand elevul transmite o invalma
seala de conceptii neclare,
extrase din mai multe culte amestecate,
baptisti, penticostali,
charismatic, New Age, MISA,
care insa nu converg deloc
intr-un singur sens, ci se contrazic
unele pe altele. Crestinismul nu
este deloc ceea ce crede el.
Copilul ameninta cu focul Gheenei,
prezentandu-l pe Dumnezeu intr-o
maniera amenintatoare, vrea sa
faca rau "judecand in numele
Domnului� doar pentru ca i se
resping ideile, minte rusinos
despre o profesoara acuzand-o
de hartuire sexuala, doar fiindca
nu-i impartaseste convingerile, nu
stie ca Dumnezeu este bun si
iertator, cerand "razbunare in
numele Lui�. "Misionarul� nu
convinge pe nimeni cu pasajele
lungi pe care le reproduce, desprinse
din mai multe parti ale
Bibliei dar fara nici o legatura
unele cu altele, aratand ca are
intr-adevar o memorie impresionanta
la varsta lui, dar plictisind
auditoriul. Pana la urma
martirii sunt... spectatorii care ii
asculta discursul ca unui mesager care nu are un mesaj clar, unui
candidat fara nici o sansa de a
deveni "misionar al Sionului�.
Problema evreiasca se amesteca
cu crestinismul la fel ca si in alte
spectacole ale lui Cristi Popescu,
cea mai buna de pe scena aici
fiind Cristina Toma, sotia acestuia,
care a revenit pe scena de la
Targu-Mures ca o mare actrita, in
rolul profesoarei de biologie care
cerceteaza Biblia, ca sa o contrazica,
dar pana la urma ea isi
bate cuie in picioare ca si Iisus.
Este cea mai convingatoare in
discursul evolutionist dar sfarsitul
spectacolului tradeaza faptul ca
ea crede exact invers decat ce
spune. Directorul jucat de Liviu
Pancu in sacou si cravata seamana
mai degraba cu un Martor al lui
Iehova pledand pentru toleranta,
impacare si conciliere, mama
elevului jucata de Elena Purea
intr-o maniera stearsa, fiindca
asa este rolul, nu se poate impune
deloc in fata propriului fiu, Dan
Radulescu si cei doi studenti sunt
toti buni, isi joaca bine rolurile
de... ascultatori ale unui copilproblema
care are mai degraba
nevoie de psiholog decat de
biserica. Un spectacol care,
categoric, merita vazut, pentru toti,
si pentru cei care cred in
Dumnezeu si pentru cei care nu,
acesta este meritul spectacolului
pana la urma, elevul nu este deloc
martir, ci se autoflageleaza la
figurat, neintelegand ca Hristos
nu inseamna doar tortura, ci si
iertare, dragoste, care este cea
mai importanta, asa cum chiar
spune personajul la un moment
dat, citand un pasaj biblic. Este
pentru prima data cand Teatrul
National din Targu-Mures pune
asa o problema grava. Problema
religiei in acest spectacol este
bine sustinuta insa de profesorul
care o preda. Era mai bine Numele
Domnului sa nu fie luat in desert
in unele pasaje rostite de Cristina
Toma, la care se putea renunta,
fiindca textul e oricum prea lung.
Din ceea ce am inteles, imaginarul
misionar nu face parte din
nici o religie clara, ci o amestecatura
de curente care ii contrazic
discursul. Pe mine nu
m-ar convinge deloc ca exista
Dumnezeu un astfel de... misionar.
Tocmai de aceea, spectacolul
arata exact cum... nu trebuie sa
fie un mesager al crestinismului.

Lasă un comentariu