Coltul spiritual
TATAL CU ZECE FECIORI

Candva, in vremuri de mult apuse, a fost un tata
care avea zece feciori. O vorba din batrani zice:

"Multimea copiilor, bogatia omului.� Feciorii erau toti
harnici si ascultatori. Pe noua feciori ii asezase bine
batranul tata la casele lor si ii daduse fiecaruia cate
un car cu boi si cate un plug. Peste putin timp il insura
si pe al zecelea fecior si nu dupa multa vreme tatal isi
chema feciorii si nurorile si le zise:

� Dragii mei copii, m-am straduit mult pana v-am
vazut mari. Ma bucur sa va vad pe toti asezati pe la
casele voastre. Aceeasi bucurie ar fi avut-o si mama
voastra, daca ar mai fi trait. De acum inainte eu sunt
batran, nu mai pot lucra ca in tinerete si m-am gandit
sa impart toata averea, ca nu cumva dupa moartea
mea sa va certati si sa ajungeti de rasul lumii. O
bucatica de paine voi gasi eu pe la fiecare dintre voi.
Astfel, tatal a impartit tot ce avea. Feciorii, dar mai
ales nurorile se intreceau care mai de care sa-l tina
mai bine pe batran. Dar, odata cu trecerea anilor,
lucrurile s-au schimbat, ca in vorba inteleptului: "Tot
pamantul este instabil si plin de schimbari.� Numai
sarmanul tata stia cum o ducea de la o vreme incoace.
Incepusera lucrarile de primavara si feciorii
batranului porneau de acasa cu noaptea in cap si
veneau seara tarziu de tot. Batranul tata se duse la
unul dintre feciori si o gasi pe nora sa certand copiii
si nici nu-l lua in seama cand intra in casa. Sarmanul
om vazand aceasta "primire� se furisa binisor pe usa
si se duse la al doilea fecior. Dar nici acolo nu nimerise
bine. Nora era suparata foc, pentru ca sotul nu-i taiase
lemne si nu avea cu ce face mancarea. A treia nora
se plangea ca soba scotea fum si nu putea gati
mancarea. Cea de-a patra nora era suparata ca
barbatul nu i-a adus faina de la moara. A cincea se
plangea de dureri de spate; alta avea dureri de masele,
si tot asa a patit batranul cu nurorile pana ajunse la
ultima care era cea mai ospitaliera.

� Bine, tata, dar acum seara ti-ai gasit vreme sa vii
la noi? Nu ne-a mai ramas nimic de mancare. Cred ca
ai mancat pe la cumnatele celelalte...

� Am mancat! ... mancat..., zise batranul cu un oftat,
dand din cap.

Cam asa o ducea sarmanul batran in toate zilele.
S-ar fi plans feciorilor, insa nu dorea sa le faca traiul
mai greu.

Intr-o zi, batranul tata se duse la un prieten
din copilarie, care locuia in satul vecin, si isi
planse necazul.

� Din toata averea mea cea mare am ajuns sa
mananc mere padurete.

� Rau ai facut ca ti-ai dat toata averea pe mana
copiilor. Si eu am copii, dar n-as fi facut asa ceva.
Nu uita ca un tata este in stare sa tina zece copii,
dar zece copii nu sunt in stare sa tina un tata. Dar
ce s-a facut, nu se mai poate schimba. Acum insa
tine traista asta...

Si prietenul ii dadu tatalui cu zece feciori o traista
cu ceva in ea. Apoi ii spuse ceva la ureche.
Multumindu-i de sfaturi, batranul isi lua ramas bun de
la prietenul sau si porni cu traista in spinare tocmai la
feciorul cel mai mare.

"Ce-o fi avand socrul meu in traista asta?� se intreba
in sinea ei nora. "Ia sa ma port eu bine cu el... O fi
avand ceva parale si acum le-a scos la lumina...�
� Da bine, tata, unde-ai fost toata ziua de nu te-ai
aratat pe la noi? zise nora. Ia stai colea langa soba si
ia un pahar de vinisor sa-ti incalzesti oasele. Acusi
pun mancarica pe masa. Am pregatit mancarea
care-ti place matale mai mult.

Seara, nora a spus sotului ca batranul venise cu o
traista mare, in care s-ar putea sa aiba ceva galbeni.
Dupa ce s-au linistit lucrurile prin gospodarie si batranul
se duse la culcare, cei doi ascultara la usa. Auzira
ceva zgomote ca de bani. Batranul numara ce avea in
traista si a fost auzit cum zicea: "Bine ca v-am pastrat,
dragi galbenasi! Ferice de feciorul care va tine mai
mult la mine, caci ai lui vor fi.�

A doua zi, feciorul cu nora nu stiau cum sa se
comporte mai bine. L-au oprit toata ziua la ei si l-au
ospatat cu cele mai alese bucate. Asa au facut si a
treia zi, si a patra. Ceilalti frati aflasera ca tatal lor a
venit la fratele mai mare cu o traista plina. Toti cei
noua s-au dus la fratele mai mare si au zis:
� Ca sa nu se auda tot felul de vorbe in sat, mai bine
ne invoim intre noi si-l tinem pe tata fiecare cate o
luna si dupa moarte impartim banii frateste.
Asa au facut. Batranul tata de atunci inainte deveni
un om fericit. Fiecare dintre nurori se straduia sa-l
primeasca cat mai bine. Fara sa stie, implineau
cuvintele Scripturii: "Toata truda omului este pentru
gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.�
Intr-o zi, batranul simtind ca i se apropie sfarsitul
si-a chemat feciorii si nurorile si le-a zis:

� Dragii mei, eu nu mai am mult de trait. Moartea sta
aproape de mine... Va multumesc tuturor de grija care
mi-ati aratat-o! Cand am impartit averea intre voi, am
oprit o traista plina. Vroiam s-o las dupa moarte aceluia
care ma va ingriji mai bine. Toti m-ati primit bine, n-am
ce spune. Impartiti banetul din traista aceea frateste.
Feciorul meu cel mai mare stie unde-i ingropata traista.
Aceste vorbe au fost de ajuns. Nici nu sfarsi bine
vorba sarmanul tata, si casa se goli. Toti alergara sa
caute traista. Se temeau sa nu ia altul mai multi galbeni
ca celalalt. Sarmanul batran, vazand pana unde a
ajuns dragostea feciorilor si a nurorilor, ofta adanc si
isi dadu sufletul.

Feciorii gasira traista cea mare si se suparara mult
de tot cand in ea gasira numai cioburi de oale sparte.
Tocmai in fundul traistei gasira o bucata de hartie
pe care era scris: "Un tata este in stare sa
ingrijeasca zece copii, dar zece copii nu sunt in stare
sa ingrijeasca un tata.�

Din volumul "La poarta raiului nu se sta la rand�,
aparuta la Editura "NICO�, Targu-Mures
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu