La 100 de ani de la desfasurarea Razboaielor
Balcanice, care au marcat istoria Europei de SudEst si care au prefigurat Primul Razboi Mondial, la
doar cateva sute de kilometri mai la Nord fata de
aceasta regiune, noi evenimente starnesc atentia
si, concomitent, ingrijorarea comunitatii internationale.
Asa cum probabil unii ati ghicit inca din
titlu, este vorba despre decizia Consiliului Federatiei
Ruse (Camera Superioara a Parlamentului) de a
aproba o interventie militara in Peninsula Crimeea, o
regiune autonoma aflata, in prezent, in posesia
Ucrainei. O hotarare cel putin discutabila, avand in
vedere faptul ca partidul lui Vladimir Putin, Rusia
Unita, asigura majoritatea absoluta in Duma de Stat,
iar in acest mod presedintele rus isi poate impune
mai usor punctele de vedere.
In comunicatul remis de aceasta autoritate,
interventia este justificata in contextul ,,apararii
cetatenilor rusofoni din regiune, care insumeaza in
prezent circa 60% din populatie�, in situatia in care
acestia ar fi fost agresati (?!) de catre fortele proeuropene
si noul Guvern instalat la Kiev. Nimic cert,
dar nimic nou sub soare, am putea spune. Aceasta
argumentatie a mai fost folosita de-a lungul timpului
de catre Rusia sau Imperiul Tarist, depinde de
perioada istorica despre care vorbim, in preambulul
unor interventii armate. Reactii au sosit si de la
Comisia Europeana, prin vocea lui Jose-Manuel
Barosso, si de la cancelarul Germaniei, Angela
Merkel, sau presedintele american, Barack Obama,
singura problema a acestora fiind faptul ca au fost
prea putin vehemente pentru a opri, chiar si pe moment,
ofensiva rusa. Aceste slabiciuni sunt speculate
la maximum de catre Putin, cel care si-a manifestat in
numeroase randuri veleitatile imperialiste si care isi va
continua planurile, in absenta unor puncte de vedere
ferme ale Occidentului, care prefera sa-i mai dea un
moment de ragaz si se asaza la masa negocierilor, in
detrimentul unor actiuni practice.
In ceea ce priveste Peninsula Crimeea, destinul sau
a avut un parcurs cel putin interesant: a fost un motiv
de disputa intre Imperiul Tarist si cel Otoman (anii 18531856), cel din urma pierzand teritoriul, dupa care in anul
1954 a fost cedata R.S.S. Ucraina de catre Uniunea
Sovietica. In mod concret, ceea ce vreau sa subliniez,
intr-un mod cat se poate de obiectiv, este faptul ca o
interventie rusa in ziua de azi este, paradoxal,
condamnabila, dar si legitima. Motivul protejarii
populatiei de origine rusa pare unul destul de credibil,
insa, pe de alta parte, se incalca Declaratia de la
Budapesta, semnata intre cele doua parti in 1994, care
garanteaza integritatea teritoriala a Ucrainei.
In linii mari, reactivand expresia "butoi cu pulbere�,
folosita de istorici pentru a descrie anumite situatii ale
secolului trecut, exista suficiente argumente care sa
demonstreze ca ne confruntam cu o situatie delicata.
In schimb, nu vad cum aceste disensiuni ar putea
afecta Romania, desi evenimentele se desfasoara
aproape de granita noastra. Zilele urmatoare vor fi
cruciale, mai ales daca vom avea de a face cu o
hotarare a Natiunilor Unite.
