ION PILLAT:
Martisor
Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi,
Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi.
Vezi trenul care intra incet de tot in gara
Si omul care sapa, plugul care ara.
A nins cu nea de floare pe prunii din livezi
Si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi
Auzi pe sub podgorii un caine care latra
Te simti legat de toate - nu poti urni o piatra.
Ce limpede te cheama un cuc: o data, doua �
De fiecare data ti-e inima mai noua.
De fiecare data mai trainic te unesti
Cu farmecul acestor privelisti campenesti
In gara, iata, trenul a inceput sa se miste.
Toti pomii ninsi, pe dealuri, ii flutura batiste.
Galgaitor, din iarba, un sipot s-a trezit
In tine si prin ramuri e cerul limpezit.
Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei �
Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.
O noua viata astazi de viata veche legi,
Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.
Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.
Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,
Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus,
Pe-adancul rost al vietii la care te-ai supus.
TUDOR ARGHEZI:
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt intortochiate
Si s-au imbatat.
Le vezi? Au cazut, s-au sculat.
Au vrut sa alerge si sa joace
Dar betia le-a pravalit incoace.
Nu mai stiu ce spun si is
Bolnave de ras.
S-au stricat cuvintele mele!
Umbla prin mocirle cu stele
De cositor
Dupa un martisor,
Si-ar voi sa culeaga roade
Fastacite si neroade
Din salcii nici verzi.
Cuvintele sa nu mi le mai dezmierzi,
Sa nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Sa nu le mai cante cumva
Vocea ta
Si pe cobza de stele.
Huleste-le!
OTILIA CAZIMIR:
Baba Dochia
Toata noaptea au latrat
Cainii de la jitarie,
De gandeai ca-i lupu-n sat.
Ce sa fie?
Ce sa fie?
Ia, o baba cu cojoc
A mas noaptea, fara foc,
In desis uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete �
Ca i-e drumul fara graba �
Si drept singura podoaba
Are-n plete
Un scaiete.
Si de dus, dintr-un ponor,
Poarta fetelor solie,
Ca le-aduce martisor
Un banut de papadie!
DUMITRU D. SILITRA?
UN AUTENTIC POET!
Pentru a vorbi despre noile carti de poezie
ale lui Dumitru D. Silitra, trebuie, ca iubitor cititor
al versurilor lui, sa recurg la o necesara
intoarcere in timpul lui liric, pentru a face acea
necesara cale intre un trecut, deloc indepartat,
si un prezent al asteptarilor incununate de o
alta bucurie. La aparitia cartii "Tarmul de la
fundul marii�, increzator in frumusetea fluturilor
eterni, spuneam ca Dumitru D. Silitra se
dovedeste un "iscusit nascocitor de versuri
tasnite din har dumnezeiesc si de o bucurie lirica aparte�. Cu un alt prilej,
referindu-ma la cartile sale � "Teritorii licitate de cuci�, "Recurs la clipa�,
"Colectia de umbre�, "Un nebun la domiciliu�, "La rasaritul de pamant�,
"In drum spre mine�, "Dinastia clipei�, prin acest Turn Babel
postdecembrist al confuziilor totale, cu grija autoprotejarii prin poezie,
vedeam in Dumitru D. Silitra, jovialul poet, talentat, inzestrat cu harul
nascocitor de cuvinte, printr-un "aer cu diamante de roua�, poetul care
"respira si daruieste poezie prin contractul nemijlocit cu esenta poetica
si prin darul cu care l-a inzestrat Dumnezeu�. La aparitia cartii "Anotimpul
mireselor de zapada�, cand ardeau "in flacarile lunii/toti salcamii�,
remarcam, din nou, reusita lui de a ne mai dovedi o data, cu prisosinta,
"originalitatea intrecuta doar de talent�. Sustinere convingator si fericit
confirmata si de urmatoarele carti: "Margini de timp�, "Poeme de inchiriat�,
"Vocea cuvintelor scrise�, "Poeme fara giranti�, "Lupul de trestie�.
Ca acesta-i poetul Dumitru D. Silitra ne-o dovedesc si cartile "Noaptea
draconidelor� (Editura Nico) si "Pianul din cires� (Editura eLiteratura),
noi marturii ale certului talent al inventiilor poetice, ale sensibilitatii
exprimate prin secventele imaginative ale acumularilor poetice din ultimii
ani: "Acrobatul/inselat, de dresoarea de serpi/a baut sampania de unul
singur./In ziua aceea avea repetitie/La inele,/nereusind/niciun exercitiu,/
mai mult/a ratat un inel/cazand/in gol./Clovnul si cativa ingrijitori/de
animale/nu au vazut decat caderea-n gol,/aplaudand/pentru un bis,/bis
din care acrobatul lipsea� ("Repetitie cu bis�); "Rataceam prin padurea
copilariei,/sa gasesc un copac/din trunchiul caruia/sa-mi cioplesc un
cal nazdravan//�//mi-a iesit in cale un copac/cu coama-n vant si frunze albastre./
Mi-am zis: iata calul meu nazdravan//�//L-am incalecat, atat de firesc,/incat am
uitat ca el era un copac/cu coama-n vant si frunze albastre./Nu ne-a mai
ramas/decat sa iesim din padure/ca dintr-un vis� ("Poem in proza�).
Manuirea abila a metaforei, a sensurilor poetice ale dimensiunii lumii
lirice duce la confesiune, prin scriitura metaforica, chiar prin simplificarea
limbajului intr-un crez poetic devenit profesiune de credinta: "Sunt pasul/
nepasit/intr-un amurg/de anotimp./Trec dealuri peste mine/si orizonturi
vin./Cat larg/deschide ochiul/meu/si ce departe-s eu de mine� ("Sunt�);
"Sunt nopti/in care dorm/cu fereastra deschisa,/sa aud cum creste iarba/
pana la streasina casei //�//Sunt nopti in care dorm/cu fereastra
deschisa,/sa aud cum vin melcii calari cu casa-n spinare� ("Sunt nopti�);
"Poete,/sa cioplesti/in cuvant/cu vantul,/ca ploaia,/ca soarele in piatra./
Sa cioplesti/in cuvant/ca secunda,/ca minutul,/ca ora/in timp./Poete,/ia
cuvantul,/ia piatra,/ia timpul/si ciopleste/pana ajungi/la sufletul tau�.
("Poete�). "Cand vecinii mei/sunt intrebati/daca poetul D.D.S./ este acasa,/ei
raspund intrigati:/care poet, dom�le,/poet este Eminescu./De o buna bucata de
vreme / scriu numai sonete,/de mi-a mers vestea. / Cand vecinii mei sunt intrebati/
daca sonatul D.D.S. este acasa/ei raspund amabili:/este plecat cu cainele la
pascut/si rad satisfacuti� ("Care poet, dom�le?�).
Participam la o simplificare a limbajului intr-o atmosfera tensionata la
maximum intr-o geografie literara a contributiei poetice originale, cu
nelinistile, cu acumularile pentru o calatorie aparte intr-un timp si un
spatiu al cautarilor si al gasirii de sine: "Deasupra casei,/inalt, cat cocosul
de lut,/ inmugureste ciresul,/vaslind cu crengile-n vant./In casa,/
compozitorul surd/ repeta o partitura la pianul de cires./Odaia/se umple
de lumina,/insufletind chipurile de pe pereti;/e o bucurie fara de margini,/
de-ti pare ca-nflorit pianul din cires� ("Pianul din cires�); "Cand ti se
nazare ca vezi un cal,/sa te ridici in doua picioare/si sa nechezi/pe coama
dealului/tesalata/de porumbeii infloriti� ("Calul�); "Pe aripa pasarii/in zbor/
a rasarit un arbore./Pasarea infrunzeste,/ arborele zboara./Cerul se
apleaca/peste ceterasul baut,/cu arcusul de gat/si ploua,/ploua in
ropote./Pe trotuar,/mireasa verde/valseaza ("Poem�); "Un fosnet/de-o
varsta cu timpul/cuprinde inaltul,/in zare se sting orizonturi/si ard
departarile./E toamna-n cuvinte,/un vant sub seara/desparte tacerile-n
silabe� ("E toamna-n cuvinte�); "Mi-a imbatranit umbra� /,ramane tot
timpul/in urma mea./de zici ca suntem certati,/unde mai pui/ca mi-a ramas
si mica,/mai mult de-atat,/aratam ca doi straini,/de parca n-am fi de la o
mama�. ("Mi-a imbatranit umbra�); "Linii de joc,/vulturi aprinsi/pe stanci
de lumina./Flacara-n vant,/zbor si cenusa,/suier si gand,/toate trecand/
intr-un curand� ("Suier si gand�).
La Dumitru D. Silitra, intr-un rost al cautarilor se striga "peste lacrimi de
mugur�, "trist pleaca mortii/ din satul cu muntii de aur,/ rand pe rand�,
"lumina bajbaie pe peronul garii�, "fulgii sunt cat obiala�, se rade "cu
lacrimi pana la plans�, poetul isi face "arcus dintr-o coada de iapa sura�,
"dupa draperie sta ascunsa o ploaie de vara�, "raul are un singur mal�,
"visele sunt scoase la licitatie�, "clipele asteapta de dupa moarte�,
copacilor "le pleaca frunzele catana�, Totul incheindu-se dincolo de
scenele apocaliptice zilnice, in uzul cuvintelor devenite straturi de forta
in asumarea unei misiuni a explorarii in nesfarsitul poetic: "Departe,
aproape de mine,/un cantec, /o tacere,/doua umbre/despicate de un
cuvant nerostit,/eu,/impadurit fosnet, taina,/ viata traita/pe muchie/de
cutit,/aproape de mine,/departe� ("Aproape de mine�); "Lasa-mi un semn,/
rupe o creanga/si lasa vantul sa bata/frunza albastra, /talpa ta verde,/
pana sa treaca/prin iarba domneasca,/arc de lumina,/rosu de mac, /galben
de luna� ("Ei�).
Dumitru D. Silitra? Un autentic poet!
LAZAR LADARIU
