Au trecut ani multi de cand s-a anuntat oficial
incheierea alfabetizarii, ceea ce, in localitatile pe care
le stiu, a fost o realitate.
Scolarizarea era primul obiectiv al inspectiilor scolare:
frontale sau de grad.
In calitate de director adjunct, iar apoi de director al unor
scoli din Tg.-Mures, m-am implicat personal in activitatea de
scolarizare, mai ales a copiilor din cartierul Valea Rece. Dupa
ce m-am facut cunoscut in cartier, cand apaream in zona se
auzeau strigate de alarma "Mo! diri, mo�. Eu faceam pe
"N-aude�, spre amuzamentul profesorilor care ma insoteau,
mai ales ca militia m-a sfatuit sa nu ma deplasez singur acolo.
Mi-a fost alaturi intreg corpul profesoral si am biruit.
Pe copiii din familiile cu adevarat nevoiase i-am ajutat, iar
in scoala a fost creata o atmosfera in care "tiganusii� sa nu
se simte marginalizati. In ultimii ani, copiii din acest cartier
veneau la scoala cu uniformele curate si calcate, iar acest
lucru era exploatat cu pricepere de catre invatatori si profesori.
Repetentia din randurile lor a fost lichidata, spre lauda
colaboratorilor mei, care au trudit mult pentru atingerea
acestui obiectiv.
Acum, aflu din mass-media ca exista mii de copii
nescolarizati. Scolarizarea nu constituie, astazi, o
preocupare nici a revolutionarilor si nici a partidelor
politice, care se lupta pentru putere, pe care s-o foloseasca
in interes personal.
Ce trist este sa vezi cum edificiul la inaltarea caruia ai trudit
ani de zile se prabuseste, prin voia unora, iar tu nu mai ai nici
ani si nici putere sa trudesti la recladirea lui.
Sa ne trezim la realitate si sa urmam calea propasirii prin
vremuri, dupa cum au facut predecesorii nostri, activitate pe
care memoria unora dintre noi inca o mai pastreaza.
