Titlul articolului poate starni legitime nedumeriri, motiv pentru care ma grabesc sa le
risipesc. Experienta mea de viata, cunostintele de geopolitica si istorie mi-au permis sa
decelez o situatie nelinistitoare in apropierea tarii noastre. Ma refer la evenimentele din
ultimele luni din Ucraina.
Facand tranzitia fireasca la titlul articolului, precizez ca, in toamna anului 1968,
aflandu-ma deja in Targu-Mures, prin bunavointa unei paciente care lucra la Difuzarea
presei, am ajuns sistematic, contra-cost, in posesia unor ziare si reviste frantuzesti.
Citeam frecvent: Science et Vie, Paris Match, Le Nouvel Observateur, L�Express
L�Humanite, Vaillant devenita mai apoi Pif le chien s.a.
Dupa inabusirea "primaverii pragheze�, in august 1968, de trupele Paktului de la Varsovia,
mai putin Romania, intr-un numar din saptamanalul L�Express a aparut un articol, ale carui
titlu si continut m-au intrigat. Saptamanalul francez in cauza � prin seriozitatea temelor
abordate, cu multa obiectivitate, intarite de semnatura redactorului-sef Pierre Roux si avand
in caseta redactiei pe unul dintre fratii Servan-Schreiber � m-a atras.
Titlul articolului din L�Express, "Romania sau Ucraina?�, reprezenta chintesenta opiniilor
exprimate de analisti politici, axati cu precadere pe geopolitica.
Era in perioada unei exacerbari a Razboiului rece, de blindare a Cortinei de Fier, de
admonestare agresiva a Romaniei pentru atitudinea ei nonconformista de "oaie neagra� a
lagarului socialist, de maxima ingrijorare ca, dupa Cehoslovacia, urmam noi.
Pornind de la premisa "cui ii foloseste?�, autorul articolului analiza oportunitatea
dezmembrarii a doua state: Romania si Ucraina.
In cazul Romaniei, dezmembrarea avea caracter punitiv. Atribuirea Moldovei catre RSFS
Moldoveneasca, a Transilvaniei catre Ungaria, respectiv a Dobrogei catre Bulgaria, ar fi
majorat teritorial niste state, oricum nevolnice, fara a le creste importanta geopolitica sau
forta militara. In final URSS nu se alegea cu nimic.
In cazul Ucrainei-incropire statala discutabila, iesita din Principatul Galitiei-Volhiniei,
dominata apoi de polonezi, amputata in Primul Razboi Mondial, dupa caderea tarismului in
1917, dupa ce trece printr-un puseu nationalist, devine, in 1922, republica federativa a
URSS, pierzand si castigand secvential teritorii in folosul si apoi in dauna Poloniei, Romaniei
si Cehoslovaciei � lucrurile se prezinta diferit fata de Romania.
Ucraina, definita ca "marginime�, dupa insasi numele ei, cu pamant roditor bogat in
cernoziom, capabila sa produca mai mult grau decat Franta, mai mult carbune decat
Ruhr-ul, mai mult otel decat Marea Britanie, ingloband bazinul carbonifer al Donbasului, cu
bogate pusee periodice nelinistitoare de nationalism si proeuropenism, constituie pentru
marele vecin, ursul rusesc, o mare amenintare si o mare atractie.
Dezmembrarea Ucrainei ofera Rusiei teritorii si zacaminte importante, minoritatea
rusofona din Ucraina, prin repetarea scenariului "germanilor sudeti� din Polonia,
alipindu-se tarului de la Kremlin, focarul de instabilitate din vecinatatea Rusiei,
disparand: rezolva diferendul devenit de acum cronic al neplatii gazelor rusesti de
catre Ucraina: aduce Basarabia si Nordul Bucovinei la Romania, aduce Liovul si zona
limitrofa, foste teritorii poloneze, la Polonia.
Polonia si Romania ar deveni, astfel, entitati geostrategice importante, cu potential economic
si militar mare. Printr-o politica inteligenta de "neutralitate binevoitoare� fata de
Rusia - politica deja demarata de Polonia, ar linisti Rusia si ar despresura-o politic de chinga
euroatlantica. Revenind la Romania, precizez ca autorul articolului din L�Express, amintea
Ungaria ca varful de lance al URSS pentru dezmembrarea Romaniei. Se confirma, astfel,
peste timp, ca versatilitatea Ungariei in relatiile cu vecinii atesta rolul ei malefic, de coada
a scorpionului, cand german, cand rusesc. Or, romanii aveau dreptate cand afirmau ca: "in
cauda venenum�, adica, in coada e veninul scorpionului.
Istoria recenta a Europei dovedeste ca in evolutia si consolidarea statalitatii lor, doua
mari puteri � Germania si Rusia � respecta, cu sfintenie, prevederile testamentare, lasate lor
de doi ilustri barbati de stat.
In cazul Germaniei, este vorba despre efortul de unificare si crestere a dominatiei, pentru
care a militat printul Otto von Bismarck. Ministru al regelui Prusiei, Vilhelm I, smulge de la
Danemarca regiunile Schlesvig si Holstein, mai apoi prin victoria de la Sadowa din 1866,
impinge Austria pe locul doi in lumea germanica. Dupa infrangerea Frantei, in razboiul 18701871, este proclamat cancelar al imperiului in 1871, fiind considerat pana azi unul din
principalii fondatori ai unitatii germane. Militant anticatolic, din ratiuni politice, a cochetat
chiar cu socialismul de stat pentru a-si apropia muncitorimea germana, a trasat liniile
directoare ale Reich-urilor de mai tarziu.
Astazi F�hrerin Merkel nu poate consolida "manu mulitari� un al 4-lea Reich, dar
incearca si, din pacate, reuseste, prin mijloace economice agresive, in folosul Germaniei
si prin politica subversiva de austeritate, impusa tarilor din UE, sa majoreze dominatia
germanica in Europa.
Rusii, la randul lor, indiferent de sistemele politice prin care au trecut, respecta cu sfintenie
comandamentele tarului Petru cel Mare.
Prin prisma istoriei relativ recente a Germaniei si Rusiei, vom intelege mai bine ce li se
intampla Uniunii Europene si, implicit, Ucrainei.
