Se facea ca, in vis, povesteste un parinte vrednic, eram un� mar,
mic si rotund. Si la poarta cojii mele a batut un vierme:
- Preafrumosule mar, se lingusea viermele, ma lasi sa ma hranesc si
eu cu sucul tau, caci imi este tare foame?�
Si marul, in bunatatea lui, l-a lasat pe vierme sa se hraneasca din
pulpa sa. Pe zi ce trecea, viermele devenea tot mai gras si mai frumos,
devorand continutul gustosului fruct� si, inmultindu-se, transforma
continutul zemos si dulce intr-o masa amorfa, neagra, urat mirositoare,
de putregai. De seminte, insa, hraparetul vierme nu putea sa se atinga�
Acolo scanteia insasi viata marului�
Am ajuns, apoi, mai povesteste parintele, in mana unui copil, care,
vazand ca sunt stricat, a vrut sa ma arunce. Dar chiar in acel moment
i-a sclipit o idee: sa scoata semintele marului din putregaiul care le
inconjura si sa le planteze in pamant. Copilul a avut apoi grija ca, in
fiecare zi, sa ude cu apa semintele plantate si sa le vorbeasca mereu,
ca si cand ar fi fost niste fiinte.
Semintele au incoltit si, adapate de cuvintele iubitoare ale copilului,
s-au inaltat, au devenit un pom frumos, care, dupa cativa ani, a rodit
mere frumoase si curate. Copilul a avut grija ca niciun vierme sa nu mai
atace roadele copacului crescut cu atata iubire.
M-am trezit din vis cand eram un alt mar, incheie povestirea parintele,
mai mare, mai frumos, mai curat, mai sanatos decat eram prima data, si
odihneam fericit in mana unui copil.
Ramaneti cu bine, oameni buni!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
