DUPA GENEZA, UNGARIA, UN STAT MAGHIAR-EVREU

Informatiile pe care scriitorul si publicistul evreu-maghiar Arthur
Koestler ni le ofera in cartea sa despre evreii rasariteni, intitulata
"Al treisprezecelea trib�, sunt extrem de pretioase si din punct de
vedere al urmaririi parcursului triburilor maghiare in spatiul euroasiatic,
pana la sosirea lor in Campia Panonica, la 896, dat fiind faptul
ca, multe secole anterioare, destinul acestora a fost puternic legat si
influentat de cel al cazarilor. Sunt importante aceste informatii culese
din surse israelite, arabe, grecesti si bizantine, pentru ca si despre
unguri, ca si despre evreii cazari, se stie foarte putin din prima parte a
primului mileniu. Referindu-se la maghiari, istoricul Macartney vorbeste
de acestia ca despre una din cele mai misterioase enigme ale istoriei.
"Tot ce stim cu certitudine despre originea lor este ca maghiarii se
inrudeau cu finlandezii si ca limba lor apartine familiei fino-ugrice. La
origine maghiarii nu erau inruditi nici cu slavii, nici cu turcii din stepe,
in mijlocul carora au venit sa traiasca. Unicitatea lor ii face sa ramana
si astazi o enclava etnica in Europa, ei neavand legaturi lingvistice cu
vecinii, doar cu indepartatii finlandezi�.

De unde provin ungurii se cam stie, dar cand au inceput ei sa se
miste este mai putin cunoscut. Iata ce spune acelasi autor: "La o data
necunoscuta (probabil pe la inceputul secolului al V-lea al erei
noastre), acest trib nomad a fost alungat de pe arealul sau initial, din
Urali, migrand spre sud, prin stepe, si intr-un tarziu stabilindu-se in
regiunea dintre raurile Don si Kuban. Astfel au ajuns vecini cu cazarii
(viitorii evrei, s.n.) inca dinainte ca acestia sa fie importanti.�
Asa cum am mai subliniat si cu alte ocazii, imediat dupa secolul al V-lea al erei
noastre, in arealul de stepa cuprins intre Marea Caspica, Marea Aral, Crimeea si
gurile Volgai, a avut loc o concentrare de triburi nomade de diverse semintii
mongolo-turanice, venite din zona asiatica, printre care si acesti cazari si unguri,
dar si bulgari, convietuind intr-o "Federatie Turkut�, care in anul 650 s-a destramat
"sine die�. In acest proces de repozitionare, cazarii au reusit sa devina dominanti,
constituindu-si un imperiu puternic si pe arie intinsa, inglobandu-i si supunandu-i
pe ceilalti, inclusiv pe unguri. Relatiile de suzeranitate dintre unguri si cazari au
durat de la mijlocul secolului al VII-lea pana la sfarsitul secolului al IX-lea, si ele au
fost oarecum speciale, in sensul ca ei, ungurii, au fost insarcinati de cazari ca
perceptori pentru incasarea tributului de la populatiile slave si finice. Presiunea
tot mai puternica, prin anii 800, a slavilor rusi, veniti din nord, a schimbat radical
aceasta relatie. Prin cuceriri succesive de catre acestia, imperiul cazar a fost
redus la nivelul unui regat, urmand ca el sa fie definitiv lichidat de invazia mongola
dintre 1204-1242, Gingis Han, stabilind cartierul general al Hoardei de Aur chiar in
capitala imperiului cazar, stare de fapt ce a dat tonul migratiei evreiesti.
Intuind mai devreme situatia, ungurii s-au retras spre vest, trecand pe malul
apusean al Donului, stabilindu-se intre Don si Nipru, in tinutul numit ulterior Lebedia.
Era pe la anul 830. Istoricul Toynbee este de parere ca aceasta transmutare s-a
facut cu permisiunea cazarilor, pentru a sluji scopuri strategice, in sensul ca de pe
noua asezare ungurii ii puteau ajuta pe cazari sa stavileasca inaintarea spre
sud-est si sud a neamului rus.

Poate ca maghiarii si-ar fi gasit patria definitiva in aceasta zona daca n-ar fi fost
impinsi de la spate de aceeasi pecenegi (o hoarda de barbari lacomi si nesatiosi,
care cu bani buni puteau fi cumparati sa lupte impotriva oricui, spun sursele), care
spre sfarsitul secolului al IX-lea, batuti de oguzi si cazari, au navalit peste teritoriul
ocupat de maghiari, obligandu-i sa se stramute si de aici, mai spre apus, intre Nipru
si Bug, in cunoscuta Campie Atelcuz. Era prin anul 862. Dar si aici sederea le-a fost
de scurta durata, pentru ca, aceeasi pecenegi, de asta data in alianta cu bulgarii
de pe Dunare, i-au izbit puternic in anul 896, obligandu-i din nou la bejenie, ajungand
astfel in acelasi an in Campia Panonica. Redusi considerabil ca numar din cauza
macelului la care s-au dedat bulgarii si pecenegii (unii istorici vorbesc de un
efectiv de 70.000), triburilor maghiare li s-au alaturat si ramasitele a trei triburi
dizidente cazare, denumiti cazarii-cabari, care s-au rasculat impotriva invataturii
talmudice (circa 30.000), care i-au insotit in drumul lor spre Campia Panonica.
Despre acest moment, istoricul Macartney, citat de autor, spune: "Grosul natiunii
maghiare, adevaratii fino-ugrici, agricultori, relativ (dar nu chiar foarte), pasnici si
sedentari, si-au stabilit salasele in tara cu dealuri unduioase� de la apusul Dunarii.
Campia Alfold a fost ocupata de neamul nomad al cabarilor, adevarati turci,
crescatori de vite, calareti si luptatori, forta motrice si oastea natiunii�. Ceea ce
aflam de la acest istoric este foarte important si anume ca, la momentul descalecarii
in Campia Panonica, ungurii n-au fost singuri, ci impreuna cu neamul cazarilorcabari
(70 la suta unguri si 30 la suta cazari) care desi, in parte s-au dezis de
invatatura talmudica, ei raman vlastarele aceluiasi trunchi adica, a cazarilor evrei.
Cartea lui Arthur Koestler vorbeste printre multe altele si despre transformarea
firii maghiarului pe parcursul acestui itinerar, de circa cinci secole, care i-a facut
deosebiti de finlandezi. Sursele arabe si mai ales bizantine ii caracterizeaza pe
ungurii acelor vremuri ca pe niste oameni linistiti, blanzi, care insa au platit scump
pentru acest fel al lor de a fi, prin continua dislocare de catre altii din locurile in
care s-au asezat. Adica, din nordul Uralilor spe sud, apoi, de aici, intre Kuban si
Don, intre Don si Nipru, intre Nipru si Bug si in cele din urma in Campia Panonica.
Edificator este faptul ca la schimbarea firii maghiarului, este de parere autorul,
rolul hotarator l-au avut tocmai acesti cazari si apoi cazarii-cabari, care i-au insotit
prin istorie, timp de secole, atat in stepele de acum rusesti, cat si in Campia Panonica,
unde au devenit, impreuna cu ungurii, intemeietori de stat si natiune. De altfel, tot
documentele citate spun ca rolul de vioara intai in acest nou inceput european
l-a avut cazarii-cabari, considerati "mai vrednici la razboi si mai vartosi�, ajungand
si tribul conducator, care "au adus gazdelor o infuzie de spirit de aventura ce
avea sa-i prefaca foarte curand intr-un flagel al Europei cum fusesera inainte
hunii. Ei i-au invatat pe maghiari acele tactici folosite pe vremuri de toate natiile
turcice: huni, avari, turci, pecenegi cumani si de nimeni altcineva� cavaleria usoara:
fuga simulata, tirul din goana calului, sarjele neasteptate insotite de urlete
inspaimantatoare ca de lupi.� Asemenea metode s-au dovedit de o eficacitate
ucigatoare in secolele al IX-lea si al X-lea, cand navalitorii unguri, avandu-i in
frunte pe cabari, au invadat toata Europa: Germania, Franta, Italia, Balcanii, fara
insa a avea succes in fata pecenegilor, detinatori ai acelorasi tactici de lupta.
Asadar, cazarii au jucat un rol important in infiintarea si ascensiunea in Europa a
statului ungar. Buni meseriasi in toate, dar si razboinici iscusiti, ei au dominat viata
militara, social - politica si economica in primele secole de existenta europeana,
furnizand primii conducatori, dar si paturile cele mai avute ale noilor structuri ale
statului, impunand pentru o lunga perioada de timp bilingvismul in Ungaria. Au
pierdut in cele din urma cu prilejul increstinarii ungurilor de la 1001, dar nu definitiv,
pentru ca, chiar daca evreii cazari au trecut in esalonul doi, ei au insotit societatea
ungureasca si au contribuit la dezvoltarea ei. De altfel, usa natiunii maghiare
pentru cazari ca si pentru pecenegi si cumani a fost mereu deschisa, documentele
vorbind despre gestul ducelui ungar Taksony care a invitat in secolul al X-lea un
numar important de cazari sa se instaleze pe domeniile lui. Aceasta prezenta
vadita, dar si istorica, a iscat in randul maghiarilor, pe parcursul veacurilor, acel
antisemitism traditional, puternic, ce vine din istorie, care a dus la deportarea lor in
masa in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial (vezi cei 400.000 de evrei deportati
de horthysti din Ardeal), stare de fapt ce continua sa se re acutizeze mai ales in
timpul guvernarii Orban, prin sporirea fortelor politice de acest gen. Cunoscand de
acum istoria lor, noi, ca romani, ne putem explica acum mai bine filomaghiarismul
traditional al evreilor din Ardeal, atasamentul lor fata de cultura si cauza maghiara,
dat fiind faptul ca ei sunt parte al aceluiasi intreg, cu sau fara voia unora.

Lasă un comentariu