Dupa lansarea artificiilor,
insotite de bubuiturile petardelor,
la cumpana dintre ani, sporadic
s-au mai auzit in noapte rasetele
celor ce-si urau unul altuia traditionalul
"La multi ani!�. Lumea
s-a retras in case, lasand strazile
goale, scaldate in lumina rece a
sutelor de ghirlande de beculete
aninate intre cladiri sau stalpii
de curent electric, altele infasurate pe ramurile pomilor ornamentali
din parcuri si marginea
aleilor, dand noptii acel aer
solemn de sarbatoare. Zecile de
posturi TV s-au intrecut sa redea
in culori vii o lume a abundentei,
panoramarea marilor sali din
Parlamentul Romaniei,
"Vanghelionul� primarului de
Bucuresti, care este si ai altor
organizatori din tagma baronilor
locali "dezinteresati� pe seama
noilor alegeri, chiar daca-s inca
departe. Vorba acelui vechi si
popular proverb romanesc "omul
prevazator isi face vara sanie si
iarna car�, asa ca ringurile de
dans, ticsite de decolteuri si
tinute stralucitoare, forfota
chelnerilor, plinatatea meselor
incarcate cu tot felul de bunatati,
pot spori imaginea si sansele
actualilor alesi spre noi si noi
orizonturi. Cei mai multi facandu-si
simple calcule legate de viitoarele
inerente dari si impozite,
cu majorari de la an la an, cica
pe seama inflatiei si vrerea celor
de la putere. Unii au preferat
sa-i prinda cumpana dintre ani
acasa, punand banut peste
banut, pe seama viitoarelor
scumpiri anuntate. In noaptea de
Revelion, pentru cei tineri s-a
organizat programe artistice in piete
bine stabilite, unde trupe si artisti,
ai unor genuri muzicale in voga, au
cantat pe imensele scene, intr-un
ritm alert, de la o locatie la alta. Ca
de fiecare data, multi au ramas
acasa, dupa forfoteala prin magazine
si mall-uri, televizorul ramanand
unica delectare a romanului simplu,
vizionand diverse emisiuni a caror
continut, pe langa cel publicistic, a
putut satisface gusturile oricarui
telespectator. Prima zi de ianuarie
fiind si ziua de Sfant Vasile, adica si
ziua numelui meu, m-am gandit ca o
asemenea zi este mai nimerit sa o
dedic sfintei biserici si rugaciunii,
luand drumul satului Filitelnic si
Agristeu, unde slujeste un om drag
sufletului multora, parintele Ionica.
Un preot de o aleasa traire duhovniceasca,
care, prin purtarea
aleasa, are o neostoita dragoste de
Dumnezeu, de Iisus Hristos cu a Lui
Maica prea buna si rugatoare. Prin
acel implinit dar al rugaciunii comune,
in jurul parintelui Ionica se
strang oameni credinciosi, si a carui
iubire frateasca, innobilata cu harul
rugaciunii curate si staruitoare,
aduce pe chipurile multora seninul
mangaierii, usurandu-le povara
suferintelor si a incercarilor de tot
felul. Din predica parintelui am
inteles ca "nu-i de-ajuns sa folosim
acele formale urari de curtoazie, pe
care ni le adresam unii altora, pentru
ca ceea ce primim sunt de la
Dumnezeu, cel ce este deasupra
timpului. El ne socoteste numarul
zilelor noastre, cerandu-i sprijin,
ajutor, reazem al nostru, pe cararile
vietii�. Nadajduim ca cel care ne-a
ajutat pana acum ne va ajuta si de aici inainte. Timpul este asemuit
unui fluviu care izvoraste din
vesnicie si se varsa in vesnicie.
Zilele, noptile, anii isi au rostuirea
lor, ducand cu fiecare clipa, cu
fiecare ceas, la imbatranirea care
nu iarta pe nimeni. E important
cum ne este sufletul, intrucat, in
fata chemarii Lui Dumnezeu, noi
toti cautam fericirea aici pe
pamant, o fericire efemera, trecatoare.
Trebuie sa fim intelepti
si de fapt sa intelegem ca fericirea
aici pe pamant sta in
lucruri marunte, sa fim impacati
si multumiti cu ceea ce avem,
multumirea suprema este al slavii
pe Dumnezeu, ai multumi pentru
toate cate ni le-a dat. Sa stim sa
ne bucuram de putinul pe care il
avem, aceasta este de fapt
intelepciunea vietii. Altfel, avem
de toate si nu ne stim bucura de
nimic, nu stim sa-i multumim lui
Dumnezeu. Sa cerem celui ce
este stapan peste timpuri, peste
vremi, sa binecuvanteze cununa
anului in care am intrat, sa
daruiasca in lume pace, chiar
daca avem de toate din cele
pamantesti, daca nu-L avem pe
Dumnezeu toate bunurile agonisite
nu inseamna nimic. Daca il
avem pe Dumnezeu, daca avem
credinta, toate lucrurile au o noua
valenta, o noua interpretare,
avand certitudinea unei lupte pe
care nu o ducem singuri, o ducem
cu increderea ca cel ce vietile ni
le-a dat are grija de noi. La finalul
predicii, parintele Ionica ne-a
dorit sanatate, rabdare, intelegere
si sa nu uitam ca tinta suprema,
ca oameni iubitori de Hristos, ne
este Mantuirea.
