UN ALT FEL DE OCUPATIE STRAINA?!

Distribuie pe:

Alaturi de ceilalti romani, cu totii am ramas in acelasi cor al
dezamagitilor, al mereu mintitilor, inselatilor si sfidatilor, afland
ca, la 9 decembrie a.c., Senatul a adoptat, fara ca sa le tremure la vot
mana alesilor neamului, proiectul de lege care reglementeaza vanzarea
terenurilor agricole catre straini, ridicandu-se, astfel, restrictiile de
pana acum, incepand cu 1 ianuarie 2014!
Nu se putea, nici de asta data, ca sa nu intre in joc obisnuitele
scenarii de culise din zona calculelor abracadabrante ale puternicilor
clipei. O afirmatie acuzatoare, o sustinere bazate pe suficiente
argumente. Proiectul de lege, intrutotul antiromanesc, dar pe placul
mai-marilor Uniunii Europene, venit de la Guvernul Ponta, a intrat in
Senat, in procedura de urgenta. Obisnuita smecherie! Obisnuitul tertip,
cam des repetat, din 1990 incoace in Parlamentul Romaniei. Numai ca,
aici e aici! Senatorii nu au avut posibilitatea sa analizeze textul actului
normativ, incat sa poata fi lecturat de toti, de la toate partidele, pentru
un motiv pe cat de curios, pe atat de ciudat: pur si simplu, proiectul de
lege, de interes national, nu a fost accesat pe site-ul Senatului! Or, se
stie ca, in astfel de cazuri, in care votul trebuie sa aiba loc in procedura
de urgenta, textul unui proiect de lege trebuie sa se afle in analiza
comisiei de specialitate cel putin trei zile. Aceasta-i procedura legala!
Numai ca pe la noi, pe aceste meleaguri mioritice, unde totul se afla,
din 1990 incoace, cu fundul in sus, toate-s pe dos! Incat tot romanul
cu capul pe umeri, mut de uimire, contrariat, uluit, se intreaba: se
poate asa ceva? Au votat senatorii ceva de care habar nu aveau? Sau
au intrat in jocul unei inscenari, al unei cabale antiromanesti? Asa se
pare. Senatorul de Mures, domnul Marius Pascan, invocand exemplul
tot tara membra a UE, care a amanat, pana la
1 ianuarie 2020, vanzarea pamantului catre straini, a inaintat
plenului o propunere de amanare a ridicarii restrictiilor
privind vanzarea-cumpararea pamantului de catre straini,
in speranta ca, totusi-totusi, ii va convinge pe alesii neamului
sa mai cugete si sa faca un pas intelept in sensul acelui
asteptat interes national. N-a fost sa fie asa! 93 de senatori
au votat pentru, 12 contra, 9 s-au abtinut. Iar romanul e bine
sa stie ce clocesc acolo, in fotoliile lor caldute, alesii
neamului, tot mai departe de interesele acestui popor
necajit si mereu umilit!
Moment in care, vazand atata dezinteres fata de pamantul
romanesc, de vatra strabuna a mosilor si stramosilor nostri,
mi-a venit in minte acea replica de neuitat a lui Stefan cel
Mare si Sfant din "Apus de soare� de Delavrancea, cu
referire la tara care trebuie sa fie a "urmasilor urmasilor
nostri!�. Numai la asta nu s-au gandit puternicii clipei!
Numai la viitorul acestui pamant nu le mai sta gandul! La
orice, dar nu si la interesul national. Inaintemergatorii ne-au
lasat o tara, o Romanie bogata, o mostenire de care urmasii
trebuie sa aiba grija, s-o apere si, la randul lor, s-o lase
urmasilor lor. Numai ca ei o faramiteaza bucata cu bucata,
in ignoranta, in nesimtirea si prostia lor zicandu-si, ca
pacatosi ce sunt: "Dupa noi, potopul!�. Si asa fac, de fapt,
din 1990 incoace. Supusi stapanilor, la cheremul regilor
finantelor mondiale intr-o "geopolitica a haosului�, a
provocarilor continue in globalizarea noii ordini mondiale,
mai-marii se dedau tradarii si vanzarilor de tot felul. Va mai
amintiti, intr-o intoarcere in timp, ce mai melita premierul
Petre Roman de atunci? Industria, adica industria aceea
care, asa cum era ea, producea pentru export, industria cu
care, impreuna cu agricultura, inainte de a ajunge sa fie
ciuruit de gloantele Kalasnikoavelor rusesti, la zidul cazarmii
din Targoviste, Ceausescu a platit toate datoriile externe
ale Romaniei, lasand si in visteria tarii lichiditati de doua
miliarde si opt sute de milioane de dolari! Pentru Petre
Roman, industria romaneasca, pe alocuri chiar cu realizari
performante in domeniu, era doar "un morman de fier
vechi!�. Iar de sub mana lui a plecat dezastrul. El a fost
capul rautatilor. El este nasul prabusirilor catastrofale care
au urmat. El cu ai lui au dat tonul. Ceilalti, care au urmat, au
continuat si au ras totul. Raderea industriei romanesti s-a
numit� privatizare! Un furt, o hotie! Totul a fost dat strainului
pe preturi derizorii, statul orb lasand mii si mii de romani pe
drumuri. Unde sunt obiectivele industriale, precum Uzina
de aluminiu Oradea, obiectiv strategic, cu contracte cu
NASA? Unde mai sunt azi Otelul Rosu, combinatele din
Campia Turzii, Braila, Buzau, Targoviste? Praful si pulberea
s-au ales din ele! Dupa ce au pus mana pe sapte combinate
siderurgice, rusii, care au mai trecut, in august 1944, cu
senilele tancurilor bolsevice peste noi, dupa 1990 au facut
una cu pamantul industria romaneasca, firma Mechel fiind
specializata in acest sens distructiv, chiar prin unii apropiati
de-ai lui Putin. Mii de angajati au ramas pe drumuri, someri
fara speranta, dupa ce s-a dat mana libera la disponibilizari,
utilaje performante au fost vandute la bucata, uneori chiar
duse in Rusia. Asa se face � cum spunea un specialist � ca, in
aceasta prelungita criza, "combinatele lor, din Rusia, n-o duc
rau, deloc!�. Exporturile lor, dupa ce au dat de pamant cu cele
sapte combinate siderurgice din Romania, cresc, iar noi,
romanii, cu industria la pamant, in urma privatizarilor
frauduloase, suflam in dramba, a paguba! O tara, cu industria
ei, a ajuns sa fie vanduta la fier vechi!
Tot Petre Roman se lauda pe atunci ca el "a castigat pariul
cu agricultura�! Pai, nu se vede? Asa cum s-au petrecut
lucrurile cu industria romaneasca tot asa a fost pusa la pamant
si agricultura! Cum pestele de la cap se impute, asa zice
romanul, tot de la capul puterii de atunci a venit si dezastrul
agriculturii! Si nici nu puteai sa te astepti la altceva, atata
timp cat ministru al Agriculturii, pe timpul CDR (1996-2000), a
fost numit deputatul Ioan Avram Muresan, avand adjunct, ca
secretar de stat, un medic� ginecolog!
Si am ajuns azi, uite asa, la liberalizarea vanzarii pamantului,
in aceasta Europa in care tari ale UE nu vand, interdictia fiind
prin lege, nici macar o palma de pamant. Iar ai nostri guvernanti,
mintind, invoca un "ordin de sus�, de la Uniunea Europeana,
punand totul, inclusiv tradarea lor, pe seama Tratatului de
aderare! Dar, ne intrebam, Ungaria, Polonia si Bulgaria, tot tari
membre ale UE, de ce nu-si vand pamantul, introducand conditii
drastice pentru a nu-l vinde strainilor? Ele nu au semnat Tratatul
de aderare? Proiectul de lege, prin care Guvernul Romaniei a
dat unda verde vanzarii pamantului romanesc pentru straini,
incat, cetateni ai UE, persoane fizice, sa cumpere teren agricol
in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2014, constituie tot un act
de tradare a intereselor nationale. Astfel, incetul cu incetul,
vom deveni o colonie! Mereu pe la portile strainului, ca si
pana acum, sfidand taranul roman infratit cu glia, mereu
inselatul din 1990 incoace, care isi castiga painea cu sudoarea
fruntii, care nu-si mai poate vinde productia nici macar la
preturi mai de nimic, smecherii, "baietii destepti� pusi pe
capatuiala, aduc de toate: rosii, ardei, pepeni, ceapa, usturoi,
de prin Italia, Turcia, Egipt, China chiar, Polonia, Ungaria.
Incetul cu incetul, vom ajunge sa ne vindem si radacina,
ajungand � cum scria Nicolae Iorga � "robi albi ai gliei negre�.
Garboviti sub vanzarile de tot felul, de cei grabiti sa
targuiasca totul pe aceste plaiuri mioritice, inclusiv pamantul
de sub picioare, intr-o tara din care unii straini au dus deja
pamant romanesc, din decopertari, pentru terenurile lor
sarace, vom ajunge sa vindem, daca tot asa vom continua,
cam de 20 de ori mai ieftin decat altii prin aceasta Europa a
dezamagirilor. Romania detine, la ora actuala, 13 milioane de
hectare de teren agricol, din care 9 milioane sunt suprafete
de teren arabil. Din aceasta suprafata, strainii detin deja, prin
acte ale unor persoane juridice romane, cam 800.000 de
hectare: italienii (24,29%), nemtii (15,48%), tarile arabe
(9,89%), spaniolii (6,22%), austriecii (6,13%), danezii (4,52%),
grecii, olandezii, turcii (intre 0,78%-2,4%). Ungurii obtin cel
mai mult, avand in vedere retrocedarile ilegale, cu acte
false, de pana acum! Si inca nu-i 1 ianuarie 2014! Si mai e
ceva: pretul terenurilor din Romania, in functie de zona in
care se afla, se situeaza, intre 2.000-15.000 de euro hectarul.
Asa se spune, asa se precizeaza si intr-un comunicat al
Ministerului Agriculturii. In timp ce, in tarile Uniunii
Europene, cum ar fi Franta, Italia, Germania si, mai ales,
Olanda, pretul hectarului de teren agricol ajunge si la 35.000
de euro! Dupa unii chiar la 100.000 de euro. Diferenta mare,
de la cer la pamant! Numai ca francezul, italianul, neamtul,
olandezul, elvetianul, chiar polonezul si ungurul, cu punga
plina, pot cumpara pamant in Romania. Nu si romanul, cu
punga goala, in Franta, Germania, Olanda! Asta-i
deosebirea! Si chiar daca ar avea bani, tarile de acolo, prin
lege, nu vand pamantul! Si nu ar taia nici macar un copacel
de pe teritoriul national!
Unde vom ajunge, oare, printr-un astfel de mod, indirect
si direct, de ocupatie? � se intreaba romanul, care inca nu
stie, de fapt, nici macar ce s-a petrecut in decembrie 1989.
Nu-i oare, destul ca, prin Ardeal, intr-o conspiratie
antiromaneasca, sunt retrocedate, ilegal, cu acte false,
unor urmasi de-a saptea spita ai unor grofi si conti, ai unor
criminali de razboi, mii si mii de hectare de padure, de
terenuri agricole, imobile in care se afla institutii ale Statului
Roman, intr-un jaf generalizat? Asta ne mai trebuie, sa ne
mai vindem si pamantul? Asa cum procedeaza mai-marii
clipei, totul duce spre o sinucidere anuntata si asumata.
Ce va ramane pana la urma pentru cei mereu cu mana intinsa
pe la portile strainului? Desertul? El, strainul, n-are mila!
N-are suflet! El are doar calcule privind profitul, castigul
lui, si interese. Atat. Iar noi, fraierii, cum suntem considerati,
ne vom alege doar cu gaura covrigului intr-un alt fel de
noua ocupatie straina, dupa cea din 23 august 1944.
Oare asta-i independenta? Asta sa fie promisa bunastare
a poporului roman, atat de dezamagit, mereu mintit din 1990
incoace? Daca prin anii 1992-1996, atrageam atentia, in
Parlamentul Romaniei, celor cu painea si cutitul in mana
puterii, sa aiba grija de aceasta tara, de tot ce exista in ea,
ni se ranjea in nas, luandu-ne, bascalios, peste picior, repetand
cu sarcasm: "Noi nu ne vindem tara! Noi nu ne vindem tara!�.
Au ajuns azi s-o dea pe nimic! Pe gratis! S-o tradeze fara pic de
retinere, remuscare, parere de rau! Fara rusine!
Un cantec frumos, romanesc, mobilizator, ne inviora si ne
chema, pe noi, muresenii, in anul 1990, la Polivalenta
arhiplina, de fiecare data cu 10.000-15.000 de romani: "Noi
suntem romani / Noi suntem aici pe veci stapani!�. Oare
chiar mai suntem stapani? Sau si mai clar si direct, avem
dreptul sa ne intrebam: oare vom mai fi? Oare sa mai
asteptam pana strainul va pune, si pe Arcul de Triumf din
Bucuresti, steagul lui stapanitor?

Lasă un comentariu