"SI SARACI, SI FARA TARA„

"Povestile spun ca pe vremuri in lume/Traia multumita
de sine/ O tara cu muzica Romei in nume/Si sangele dacic
in vine/Iar voi cei de astazi, iar voi, cei de maine/Cand n-o
mai gasiti nici pe harta/Sa stiti c-avea dreptul la munca si
paine/Si-acum e pe linie moarta/Aceste paragini de sursa
barbara/Sa nu va jigneasca mandria/Dar poate veti crede
povestea cu-o tara/Pe care-o numeam Romania/Avea si
orase precum avea sate/Cu lumea muncea mana-n mana/
Stia amarata sa faca de toate/Chiar scoli in limba romana/
Probabil ca nu ne veti crede cuvantul/Veti zice ca sunt
baliverne/Dar tara aceea, lucrandu-si pamantul/Avea
parlament si guverne/In nume de rau nu luati toate acestea/
Juram lacrimand sub icoana/Dar vrem sa va spunem
intreaga povestea/Ca tara era suverana/Avea si dezastre,
avea si durere/Si paine un pic fiecare/Avea si cultura, si
case mizere/Si munti, si campie, si mare/Avea demnitate,
avea cimitire/Si o mitologie bizara/Credea in dreptate,
credea in iubire/Si lumea zicea ca e Tara�...

"...Cica-ntr-o vreme legendara/Cum spune arheologia/
Intr-adevar, era o tara/Cu numele de Romania /Iar noi,
bastarzi de foaie verde/Ne mai rugam plangand fierbinte/
Ca Bunul Dumnezeu s-o ierte/Si lumea sa o tina minte.�
"Traiasca, traiasca sa traiasca/Moldova, Ardealul si Tara
Romaneasca!�

Aud aceasta scandare, acest vuiet al unei multimi
entuziaste, venind parca de undeva de demult, de departe,
din istorie! Versurile lui AP facute cantec de Andrei Paunescu,
par a fi nu scrise, ci� "recuperate� din istoria romanilor, si
aduse noua, prezentilor, ca marturii peste timp, ale starii de
spirit pe care romanii au trait-o la 1600, la 1859, la 1918!

Un vers dintr-un "cantec de lupta batran ca Unirea� suna
asa: "Istoria-ntreaga, cu lupte si jertfe/Traieste-n unirea de azi�!

Unirea de azi traieste in masura in care noi mai perpetuam
azi, cu piosenie, mandrie si respect, amintirea istoriei "cu
lupte si jertfe�.

In masura in care copiii invata, spre a nu uita niciodata,
istoria poporului din care fac parte!

In masura in care noi, azi, dincolo de bifatul conventional al
unor manifestari, mai putem reface, mai putem pastra vie starea de
spirit din vremea celor trei mari si astrale clipe din istorie�!

In masura in care noi, prezentii si viitorii, vom fi (ne vom lasa) sau
nu "ajutati� de "binevoitorii� din afara tarii sa ne "uitam� istoria!
In masura in care Imnul si Tricolorul vor insemna pentru toti,
mai mult decat "recuzita� audio si vizuala, in manifestari,
spectacole omagiale�

Duminica, 1 Decembrie 2013, undeva, oriunde in Romania.
Trei imagini pe care le putem vedea inainte de inceperea
solemnitatilor, inainte cu cateva momente sa porneasca
banda sonora cu intonarea Imnului, si ridicand doar un coltisor
de Tricolor sub ale carui falduri pulseaza realitatea� adevarata,
nu cea festiva, cea de parada.

"De-am privi oriincotrova /Putna clopot s-a facut/Nu putem
fara Moldova/Pan� la Prut si peste Prut�.

La Iasii Unirii de la 1859 si ai teiului lui Eminescu, intemeietorul
Limbii Romane moderne, tocmai teii au fost smulsi din radacinile
lor si (s-a dorit sa fie smulsi si) din memoria afectiva�!

"Tara-i tara impreuna/Nu prin bocet partial/Alba Iulia
ne-aduna/Nu putem fara Ardeal�.

In Tara Motilor, la doi pasi de Alba Iulia, orasul Unirii
romanilor, strainii (incurajati de unii romani) incearca sa puna
stapanire pe pamantul si subpamantul tarii, in vreme ce (nu
de azi, de ieri) "a plecat motu��din tara�, din saraca tara
bogata, sa slugareasca la straini�

"In romani o sa renasca/Dumnezeu si Cerul Lui/Fara Tara
Romaneasca/Tara romaneasca nu-i.�

La Bucuresti, dregatorii Tarii au �oficializat o activitate
care se intampla mascat pana acum: vinderea pamantului
arabil al tarii, la straini. De la 1 ianuarie 2014, adica exact la o
luna de la sarbatorirea "Romaniei dodoloate�, se da liber, in
cadru legal, la vanzarea de pamant (prin extensie, de tara) de
catre romani, strainilor.

"Nu putem fara Moldova�� "nu putem fara Ardeal��
"fara Tara Romaneasca, tara romaneasca nu-i�! "Poet
nebun, ce vorbe mai indrugi/De zici ca esti din neam ce nu
se lasa/Cand am ajuns in tara noastra slugi/Si suntem
cersetori la noi acasa�!

"In loc sa fim o tara numai frati/Simtim in noua epoca
barbara/C-am fost in viata noastra blestemati/S-ajungem
chiriasi la noi in tara��

Duminica trecuta am sarbatorit 95 de ani de la Marea
Unire. Din nou, parada militara (mai�indrazneata, mai
fastuoasa si foarte costisitoare anul acesta), din nou
"ospatul� (mai�sarac in acest an neelectoral) popularpopulisttraditional cu fasole si carnati, din nou retragerea
cu torte, din nou jocul de artificii. Una peste alta,
manifestarile de anul acesta au fost mai spectaculoase fata
de cele din anii precedenti. A fost limpede ca s-a lucrat, s-a
pus accentul pe forma, pe partea�estetica a evenimentului.

Nici aceasta forma spectaculoasa n-ar fi un rau in sine,
daca fondul pe care-l acopera n-ar fi�gol de substanta, de
"unire-n cuget si-n simtiri�, de traire in fapte de iubire de
neam, de tara.

Inca se mai vedeau pe cer luminile ultimelor artificii, cand
televiziunile titrau, pe kroluri, despre conflictul dintre palate�

Daca adaugam la acest fapt cele trei secvente din
regiunile istorice (Moldova de dincolo de Prut este exceptia
luminoasa: aici s-a votat limba romana ca limba oficiala!),
avem pulsul real si corect al realitatii�nepavoazate, la 95
de ani de la Marea Unire.

Categoric, 1 Decembrie 1918 urmeaza (sa speram!) sa se
intample! Ca stare de spirit.

Deocamdata, "Cresc distantele-ntre noi/Mult mai mari ca
intre astre�!...

Deocamdata, "Impozite ne musca/In tara ca o cusca/
Vanduta astazi pe un pol/Umil e Tricolorul/Stomacul omului
e gol�...

Deocamdata, se contureaza din ce in ce mai pregnant
statutul romanilor in Statele Unite ale Europei: "Si saraci, si
fara tara/Cetateni de rangul doi�...

Lasă un comentariu