Din pacate, si in acest an, la
1 Decembrie, Ziua Nationala a
Romaniei, prin unele locuri lumina
bucuriei a fost umbrita de huiduieli,
de porniri care, in niciun
caz, nu-si au locul intr-o zi sfanta,
care a adunat, la intai de Indrea,
prin localitatile Romaniei, pe cei
mai multi participanti romani, din
1990 incoace, la o zi
a intoarcerilor in
timp, a aducerilor
aminte. Huiduielile
nu-si au aici locul. Macar de Ziua
Nationala, intoleranta, ura, pornirea
agresiva, dezbinarea sa fie
lasate la o parte! Nu mi-a placut,
si am scris atunci, ce s-a petrecut
la 1 Decembrie 1990, la Alba Iulia,
cand presedintele Ion Iliescu ii
da peste mana premierului Petre
Roman, intinsa spre incitarea
fratilor romani adunati pe Platoul
Romanilor. N-am agreat, participand
la festivitatile de acolo, ca
deputat de Mures, nici cele
petrecute, la Alba Iulia, in 1996,
nici huiduielile de la Iasi, rascoliri
ale unor orgolii inutile, cu un an
in urma! Nu-i destul ca ne tracasam,
reciproc, intoleranti, noi,
romanii, intr-un an intreg? Macar
de Ziua Nationala sa fim uniti, sa
nu ne lasam coplesiti de acel
demolator "blestem al dezunirii�!
Oare nu-s destule cele 364 de zile
ale dezbinarii? Macar una, din
cele 365, sa fie
cea de pace, de
toleranta, de iubire
a aproapelui. Macar
in Ziua cea Mare, politica sa fie
ceva mai smerita in fata vointei
neamului! Sa fim toti "una si
aceeasi�, cum spunea candva
Alexandru Papiu Ilarian. Zi in care
sa avem la inima sentimentul
unitatii romanesti si Tricolorul. Un
gest-lectie ni-l oferea, la 1 Decembrie
din acest an, la Miercurea Ciuc,
IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul
Covasnei si Harghitei, invitand la
armonie romaneasca, atunci
cand, de Ziua Nationala, primind
acel Tricolor, spunea: "Pun steag
langa inima!�.
