Suntem masura faptelor noastre

Atunci cand am declansat actiunea de aducere la Targu-Mures a
osemintelor lui Radu Ceontea si depunerea lor in cel mai reprezentativ
cimitir al orasului - Biserica de Piatra, credeam ca lucrurile vor merge
struna. Ca este necesar doar un semnal ca romanii sa se adune "toti ca
unul� pentru a contribui la realizarea acestui proiect, ca o manifestare
a respectului fata de cel mai mare lider al miscarii noastre de aparare a
gliei stramosesti, dar si a demnitatii noastre de romani. Pentru a ne
intari crezul am initiat chiar un simbolic referendum, in randul
asa-zisului nucleu dur al combatantilor Vetrei, prilej cu care, intr-adevar,
au fost, de acord, (in vorbe), "toti ca unul�.
Pentru a asigura transparenta in tot ceea ce intreprindem, caci
este vorba de niste bani, am initiat si fundatia ce-i poarta numele, la
sediul Vetrei Romanesti. Pentru facilitarea donatiilor doamna Pintea
sta la dispozitia deponentilor zilnic, de luni pana vineri, intre orele 913. Am incercat deci sa asiguram un cadru organizatoric deschis si
civilizat in masura sa dea fiecaruia certitudinea ca banii depusi
urmeaza cursul destinat.
Demarata la mijlocul lunii februarie speram ca actiunea de strangere
a banilor sa se desfasoare mai alert. Din pacate n-a fost asa. Cand este
vorba de dat si mai ales in scopuri caritabile romanul devine din cale
afara de "econom�. Pe tema aceasta, a datului, am auzit o mie si una de
povesti. "De ce sa dau eu si nu celalalt� sau "sa dea cei care au profitat�
si multe altele de acest gen, pana la aprecieri de o meschinarie de
nedescris. Si culmea ridicolului, zgarcenia i-a apucat brusc, tocmai pe
cei cu bani si pe multi dintre cei care au aprobat fara rezerve demararea
actiunii. Cata demagogie la unii! Personal imi exprim dezamagirea fata
de aportul cadrelor militare superioare, a medicilor si profesorilor, a
activistilor vetrei, a clerului, a actualelor oficialitati si a fostilor prefecti,
primari, deputati, consilieri ai PUNR si PRM.
Banii au venit cu taraita si cu greu s-au putut aduna cei 14.000 de lei
pentru costul locului de veci. Acum marea problema este achitarea
pachetului de servicii funerare (10.500 de lei) care include construirea
locului de veci si aducerea osemintelor. S-au adunat, cu chiu cu vai,
6.000 de lei, lucrarea este terminata, iar noua ne lipsesc cei 4.500 de
lei, pe care, conform intelegerii va trebui sa-i achitam pana la
30 noiembrie a.c. Cu ce bani?
In ciuda apelurilor noastre repetate donatiile aproape ca s-au
sistat. In trei saptamani abia s-au adunat 500 de lei, ceea ce este
de-a dreptul ridicol. Pe lista donatorilor numarul de ordine a ajuns
abia la cifra 212. Sa fie doar atatia buni romani din cei 67.000 de
targumureseni si aproape 300.000 de mureseni?
Ca ziaristi implicati in relatiile interetnice ascultam zilnic plangeri din
partea romanilor cu privire la agresiunea hungarismului in viata
social-politica a zonei. Este lucru pe care ne-am obisnuit sa-l facem cel
mai bine. Am ajuns de altfel un popor de plangareti, care ar dori ca altii
sa le rezolve problemele cu care ne confruntam, noi multumindu-ne sa
stam de-o parte si sa contemplam, sa despicam firul in patru. Daca nu
vom reusi sa ne adunam si sa trecem la actiune, daca nu vom iesi din
aceasta stare de letargie, de melancolie mioritica, niciodata nu vom
izbandi. Daca nu vom sti "sa punem (la timp), pumnul in pieptul furtunii�
vom ramane aceiasi de acum o mie sau cinci sute de ani. Pastrarea si
intarirea demnitatii nationale impune eforturi si costuri. Daca dorim sa
aratam ca suntem cineva trebuie sa fim solidari in fapte, si sa lasam
viitorimii urme ale existentei noastre: un monument, o statuie, o placa
comemorativa etc. Sa le acordam atentia cuvenita celor care au fost si
au insemnat ceva pentru comunitate, pentru tara. Iar Radu Ceontea
este un exemplu de lupta si sacrificiu, pe care nu avem voie sa-l ignoram.

Lasă un comentariu