Faptul ca ungurii si maghiarii de la noi ne pun atatea
probleme existentiale ne indeamna sa patrundem cat
mai adanc la radacinile acestui rau pentru a vedea care sunt
cauzele si originile lui. Intrebarile cu privire la atitudinea si
comportamentul lor sunt cu atat mai mari cu cat ii avem in
contrast pe finlandezi, frati de sange ai maghiarilor, dar niste
oameni "painea lui Dumnezeu� , care au stiut in ce directie
sa-si foloseasca calitatile si demnitatea, edificand in cele
din urma o tara si o civilizatie de admirat in toata lumea, si
de la care avem cu totii ce invata. Daca fondul genetic initial
este acelasi, ne punem fireasca intrebare care au fost factorii
atat de puternici care si-au pus amprenta pe dezvoltarea lor
atat de diferita, incat practic sunt de nerecunoscut ca frati?
Fata de unguri si de maghiari, evident si de secui, de altfel,
oameni de isprava ca indivizi, dar extrem de dificili la nivel
de comunitati sau cand se socializeaza intre ei, exista o
nemultumire generala nu numai la noi, in Romania, ci in toate
tarile cu minoritatile acestei etnii. Intrebat de catre un reporter
al revistei Formula AS, daca si Slovacia are probleme cu
maghiarii ce locuiesc acolo, ambasadorul acestei tari la
Bucuresti, Excelenta Sa, Jan Gabor, a raspuns tot cu o
intrebare: "Cunoasteti vreo tara cu populatie maghiara in
interiorul ei, care sa n-aiba probleme cu maghiarii sau cu
Ungaria?�. Lucrurile sunt clare, numai ca gravitatea acestei
situatii depinde de exigenta si seriozitatea cu care institutiile
statului raspund la aceste forme de manifestare. Daca in Serbia
si Croatia nu se prea misca in front,
iar in Slovacia situatia a fost transata
cu multa barbatie, la noi lucrurile au
fost mereu lasate in coada de peste,
astfel incat o minoritate a ajuns in
situatia de a se pune de-a curmezisul,
ea incercand sa dicteze evolutia societatii
romanesti in functie de interesele
ei sau ale Ungariei. O stare de fapt
inadmisibila, motiv pentru care
autoritatile romane au obligatia sa
puna lucrurile de pe fagasul hazardului
pe cel al legalitatii, in toate privintele,
inclusiv in folosirea drapelelor si a
bilingvismului. Nimanui nu i se poate
permite a se manifesta la limita
conflictului cu majoritatea, careia sa-i
conteste absolut totul, de la valorile
fundamentale: originea, unitatea si
limba, la modul de organizare a
societati, solicitand formule administrativteritoriale si forme de
utilizare a limbii ce pun in pericol
soliditatea statului si a institutiilor
acestuia, precum si a microclimatului
de viata.
Revenind la comparatia dintre
unguri si finlandezi, doua ramuri ale
aceleiasi tulpini, constatam ca marea
diferenta dintre acesti doi frati a fost
marcata de parcursul istoric al fiecaruia.
Daca si pentru unii si pentru altii
luam ca punct de plecare versantul
de nord al Muntilor Urali, pe finlandezi
istoria ii marcheaza in teritoriul
european de azi inca din secolul intai
al erei noastre, unde si-au intemeiat
patria, in timp ce maghiarii au zabovit
mult pe parcurs, iar diferenta de
aproape o mie de ani lipsa din spatiul
si mediul european se simte. Istoria
nu spune prea mult despre destinul
finlandezilor, doar ca din secolul al
XI-lea au fost cuceriti de suedezi sub
dominatia carora au stat pana in anul
1809, dupa care au ajuns sub rusi, ei
reusind sa-si castige independenta
abia in 1917. Din cate stim noi nu le-a
mers bine nici sub unii si nici sub altii,
ei reusind sa-si impuna scrierea
proprie abia prin anul 1800. Insa, odata
ce au purces spre libertate finlandezii
au avut un singur gand: sa-si faureasca
o viata proprie in deplina armonie cu
vecinii, ceea ce au si reusit. Lucrurile
au mers atat de bine la ei incat mana
de 5 milioane de locuitori s-a facut
respectata si admirata pe intreg globul
pamantesc, astazi Finlanda devenind
un exemplu de dezvoltare si de
manifestare civica pentru toate tarile
continentului, inclusiv pentru fostii lor
ocupanti, suedezii.
Destinul grupului ugro-maghiar a
fost insa mult mai alambicat. Cei circa
3.000 km, din Podisul Altai situat in
sud-vestul Mongoliei de azi, si apoi
cei circa 4.000 km, din Urali pana in
Campia Panoniei ( in total 7.000 km)
au fost parcursi in aproape zece
secole. Ce au facut ungurii in acest
rastimp? Istoria ne vorbeste de prima
dislocare a lor din regiunea nordica a
Uralilor, unde au stationat impreuna cu
finlandezii, deplasandu-se inspre sud,
intre Don si Kuban. Acolo au devenit
supusi kazarilor, o rasa tot turcomongola,
dar care, intre islamismul
arabilor si crestinismul rusilor, a ales
religia iudaica. Acestia au format cel
de-al 14-lea trib al iudeilor ce sta la
originea evreilor Europei centrale si
de est. Pe la 830 e.n. ungurii au trecut,
cu acordul kazarilor, dincoace de Don,
inspre Nipru, facand un important pas
spre vest, asezandu-se in regiunea
care avea sa se numeasca Lebedia.
Dupa aprecierile istoricilor unguri,
aici au stat doar o jumatate de secol,
unde kaganul (regele kazarilor) l-a
investit pe Arpad, fiul lui Almus,
drept rege, care i-a condus pe
unguri in Atelcuz (actualul Buceag),
apoi in Panonia, la 896.
Istoricii sunt de parere ca nu se
poate face o comparatie intre ugromaghiarii
de la poalele Muntilor Urali
si cei ajunsi in Campia Panonica. In
intervalul de aproape o mie de ani ei
au suferit foarte multe influente, incuscriri:
de la kazari la bulgari, pecenegi,
turci propriu-zis, toti de origine mongoloturanica, astfel incat din acest
melanj a iesit ceea ce stim cu totii.
Iata, ce spun savantii unguri despre
aceste simbioze in propria lor istorie:
"Ungro-maghiarii, de origine mongola,
aveau sa se intalneasca cu
bulgarii, turcii migratori din regiunea
apuseana a Masivului Altai. Din
amestecul acestor doua popoare, de
altfel, inrudite, s-a nascut maghiarimea.
Gratie acestei fuziuni, la venirea
lor in Europa, ungurii erau deja un
popor pe deplin format, mai ales sub
influenta turceasca. Faptul il dovedesc
inclinatiile razboinice, vitejia,
virtutile de calareti, in opozitie cu
firea blanda a fino-ugrilor�. Tot
istoricii unguri vorbesc de faptul ca,
timp de doua secole, europenii credeau
ca au venit turcii, iar tara
intemeiata in Panonia o numeau
Turkia. De altfel, continua istoricii
unguri, amestecul etnic fino-ugro-turc
exprima si structura primara a limbii
maghiare, ceea ce ii determina pe
acestia sa aprecieze ca "osatura
limbii maghiare este fino-ugrica, iar
carnea si sangele ei sunt turcesti.�
Nu stim cat de cumintei au fost
ungurii la plecarea lor spre Europa,
un lucru este stiut ca ei si-au facut
intrarea in forta in zona civilizata a
continentului, adoptand o atitudine
belicoasa, fara menajamente, pe viata
si pe moarte in relatiile cu cei de-ai
locului. Inclinatiile razboinice, vitejia,
virtutile de calareti le-au adus castig
de cauza, dar si suficiente suferinte.
Suferinte lor, dar si celor pe care i-au
ocupat. Daca in cazul finlandezilor
viata le-a dezvoltat partea buna a
trasaturilor de caracter, in cazul
maghiarilor lucrurile s-au petrecut
mai mult invers. Se vede ca in
decursul existentei lor s-au acumulat
nenumarate nelinisti, dintre care
teama de disparitie ca popor, ca rasa,
ca natiune, i-a marcat si continua
sa-i marcheze cel mai mult. Din
exacerbarea acestui pericol, ungurii,
ca stat, ca natiune au facut greseli
multe si mari, care s-au rasfrant
asupra lor, dar si asupra celor pe care
i-au dominat. Desi lucrurile s-au
schimbat, ei continua sa adopte
aceeasi atitudine, de aroganta si
superioritate nemeseasca fata de tarile
care intr-un fel le-au fost supuse,
refuzand sa priveasca realitatea in
fata. Iar Budapesta nu inceteaza sa-i
atate, mentinand astfel treze aceste
nelinisti, care-i fac pe maghiarii tarilor
limitrofe absurzi si anacronici, in total
contratimp cu epoca pe care o
traiesc celelalte popoare ale Europei.
Inducerea unei asemenea stari de
spirit in randul societatii altereaza
treptat climatul de respect si buna
convietuire, ceea ce ar duce inevitabil
la deprecierea relatiilor interetnice.
De aceea, autoritatile statului au
obligatia sa vegheze asupra acestui
aspect, punand capat, prin masurile
conferite de lege, comportamentelor
deviante, amenintatoare ale liderilor
acestei minoritati, care par a reinvia
atitudini de acum o mie de ani.
