AMINTIRI CU POLITICIENI

� In anul 1954, pe vremea studentiei la Institutul Naval
Galati, aveam sarcini directe in coordonarea sectiei de
fotbal "Stiinta�, promovata in Divizia C. Intr-o zi, ma cheama
domnul rector, imi da niste bani si imi spune ca a primit o
hartie de la Federatia de Fotbal, sa ma prezint cu echipa de
juniori in cantonament. "Fa ce crezi, aduna elevi de pe la
licee, studenti mai tineri, cumpara-le echipament,
legitimeaza-i, da-le mancare la cantina noastra, ocupa-te
de deplasari, ca doar esti antrenorul lor�, mi-a spus rectorul.
Cu aprobarea directorilor de scoli, am reusit sa adun
vreo 11 tineri, destul de talentati, cu care am mers la un
magazin sa le cumpar echipament alb-albastru, culorile
clubului. Un profesor de sport mi-a recomandat o doamna,
care, cu amabilitate, m-a ajutat sa aleg echipamentul. Cu
pachetele in camioneta institutului, i-am multumit amabilei
doamnei. Pe drum, soferul ma intreaba: "Tu stii cine era
doamna din magazin? Este fosta sotie a lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej, de care a divortat cand el era inchis la
Doftana. Are o fata, pe Lica Gheorghiu�. Dupa multi ani, am
redescoperit-o pe Lica Gheorghiu ca actrita de film, era
bruneta si frumoasa, dar cadrele filmate o prezentau doar
pana in talie, caci mai jos... A fost casatorita cu Gogu
Radulescu, un intelectual desavarsit fata de alti comunisti
de-ai vremii, apropiat a lui Ceausescu si singurul din
Comitetul Central al PCR care isi permitea sa i se adreseze
Elenei Ceausescu cu apelativul "Lenuto�.

� Prin anii 1949 � 1950, a fost o ancheta mare la Sfatul
Popular din Piatra Neamt. Au fost adunati cetatenii in fata
institutiei, iar noi, elevii, am fost scosi pentru a ovationa,
deoarece soseau Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe
Maurer si unii ministri. Sosesc masinile, coboara unii oficiali,
garzile de protectie, dar seful mare� nu! Din curtea cladirii,
unde eram noi, elevii, numai ce vedem, deodata, ca sare
gardul un cetatean cu o sapca proletara pe cap, pantaloni
bufanti si bocanci, iar noi ne uitam mirati la el. Era Gheorghe
Gheorghiu-Dej, care obisnuia sa soseasca prin locuri in
care nu era asteptat si sa faca vizite inopinate, pentru a
descoperi problemele pe care unii sefi comunisti incercau
sa le mascheze prin primiri cu mare fast.
Fiind inspector teritorial la ISCIR Bacau, faceam control
la o schela petroliera din Moinesti, cu sectoarele Tazlau,
Modarzau si Zemes. Ma insoteau directorul si inginerul de
intretinere. Ora 15 ne-a prins la Zemes, unde era marele atelier
de reparatii si exploatare sonde. Directorul m-a invitat sa iau
masa la cantina petrolistilor. Mancare buna, apa racita in
gazolina de extractie (cu pana la 33 grade minus). La pauza
de cafea, directorul ma intreaba: "Tu ai vazut cine te-a servit?!
Este tovarasa Ana Pauker!�. Ma uit bine si� o recunosc, dar
era albita la par, adusa de spate si foarte slaba, fiind acolo cu
domiciliul fortat, pentru ca, deja, cazuse in dizgratia unora.
L-am rugat pe director sa mi-o recomande si am intrebat-o de
nepotul ei Valter Aghaton, pe care il stiam ca mare pasionat
de cursele de motociclist. Avusese un groaznic accident
mortal, cu motocicleta sa, unica in Romania, cadou de la Ana
Pauker. Desi era foarte retinuta la vorba, mi-a spus: "Un
nenorocit de carutas i-a iesit in cale, in zona soselei Jianu,
din Bucuresti, unde isi faceau antrenamentele motociclistii.
La viteza pe care o avea, a intrat sub burta calului, iar moartea
i-a fost naprasnica�. In timp ce imi povestea, Ana Pauker
plangea si regreta ca i-a adus acea motocicleta ultramoderna
din Vest. Am mai intrebat-o daca acea vila unica, de la vechiul
schit Durau, era a ei, si in ce relatii era cu Vasile Luca (Lukacs).
"Doar vorbe de mahalagii!�, mi-a raspuns.

� Prin anii 1960, orasul Onesti, cu numele vremelnic de
Gheorghiu-Dej, era in mare dezvoltare: combinat chimic,
rafinarie, cauciuc sintetic si alte sectii, utilate din URSS, dar si
din Vest. Era un decembrie nenorocit, cu polei si un frig de
crapau pietrele. Am fost trimis urgent de la centrul ISCIR la
Onesti, unde mi s-a raportat ca, la punerea in functiune a
sectiei Fenoli, aceasta a sarit in aer.
La fata locului, se aflau organele de securitate, militia si
procuratura. Au ajuns cu elicopterul Elena si Nicolae
Ceausescu, iar dupa cateva ore au venit si ministrul Chimiei,
Gheorghe Caranfil, si sefii de la ISCIR Bucuresti. Eu pornisem
cercetarile la cele trei recipiente verticale sub presiune, de
forma unor rachete cosmice. Prin explozie, uneia ii zburase
ogiva pana aproape de gara Onesti, alta ramasese verticala
si a treia era deformata si deplasata de pe postament, cu o
inclinare de 45 de grade. Incendiu nu a fost. Ministrul Caranfil
a fost destituit de Elena (desi toate cartile "savantei� erau
scrise de el si de alt fost ministru, Florescu, mari somitati in
chimie). "Noi am ajuns intr-o ora, iar tov. ministru, in patru
ore�, i-a zis Elena lui Nicolae Ceausescu, la care Caranfil
i-a raspuns: "Dvs. ati venit pe sus, noi, ministrii, pe sosea,
cu polei si pericole de accidente�. Vazandu-se infruntata,
Elena l-a destituit pe loc. Totusi, dupa aceea, Nicolae
Ceausescu l-a numit ambasador in R.D. Germana, unde a
stat pana la caderea zidului Berlinului.

� In anii 1970, am fost transferat de la Bacau la TarguMures pentru a raspunde din partea ISCIR de Combinatul
chimic din Targu-Mures, la cererea prim-secretarului
Nicolae Veres. Cu greu am realizat acest obiectiv al
Muresului. Am fost bruiat de colegii din ISCIR Brasov, care
isi facusera o zona de realizari din Targu-Mures, prin
deplasari, pline de avantaje proprii. Directorii Constantinescu,
apoi Dorel Popa, inginerii Urdea, Valter Gune si multi altii,
inclusiv maistrii, muncitorii, operatorii chimisti, laborantii
mi-au fost de mare ajutor. Am locuit in Hotelul Transilvania,
apoi, dupa ce mi-am adus aici si familia, mi s-a dat, cu multa
bunavointa, un apartament in Aleea Carpati.

Intr-o duminica, am fost chemat urgent la Combinat. Se
produsese o avarie, cu explozie, la sinteza amoniacului.
Nu au fost victime omenesti. Pe platforma, m-au inconjurat
militienii, securistii si procurorii. Ii intreb ce cauta in zona
avariata, fara echipament de protectie, dar in loc de
raspuns au incercat sa ma legitimeze ei pe mine. Le-am
spus ca legitimatia mea de la Guvern nu este de nasul
"gradatilor cu epoleti� si le-am cerut sa paraseasca zona,
dar au refuzat. Cand a sosit prim-secretarul Nicolae Veres,
i-am spus ca "gradatii� ma incurca si ca nu pot face
ancheta din cauza lor, iar el i-a alungat imediat.

In sala de sedinte, se adunasera reprezentanti ai
ministerului, ai constructorului, multa lume. Cand am vrut
sa intru, militianul de la usa mi-a zis ca nu am ce cauta
acolo. "Am ordin de sus sa nu va las�, mi-a spus el. "Ce
ordin, tovarase, de unde de sus�? Intre timp, se deschide
usa si cineva spune sa fie cautat inginerul Roman si chemat
urgent in sala. "Aici, sunt, dar nu ma lasa sa intru�, am spus
de dupa usa. De atunci, cu sefii mari de la militie si securitate
din Mures am fost ca soarecele cu pisica. Ma tachinau, ma
mai amendau tablagiii de la rutiera pentru defectiuni
inchipuite la masina, dar� toate acestea s-au sfarsit cu
evenimentele din decembrie 1989.

Lasă un comentariu