JAFUL MILENIULUI!

In Transilvania se retrocedeaza
pamantul cumparat de Romania
de la grofi si dat cetatenilor romani
la reforma agrara. Sate intregi,
evacuate cu tot cu cimitire

"Optantii unguri� sunt latifundiarii maghiari din Transilvania care
dupa Tratatul de la Trianon au optat pentru cetatenia maghiara. Cu
pamantul acestora au fost improprietarite familiile sarace transilvanene.
Romania le-a platit despagubiri consistente, a cumparat practic
pamantul grofilor, la pretul pietei. Statul roman a renuntat la
despagubirile de razboi, pe care trebuia sa le incaseze de la Ungaria.
Tara vecina urma sa plateasca despagubiri grofilor, din aceste sume.
In plus, a achitat grofilor sume echivalente a 3,2 tone de aur de 24
carate. Profesorul universitar Ioan Sabau-Pop atrage atentia ca
retrocedarile care au loc in prezent in Ardeal ofera ungurilor terenuri
care au fost cumparate de statul roman. Autoritatile romane trebuie sa
iasa din indolenta si sa respinga transant revendicarile fara fundament
ale maghiarilor. Altfel, cu complicitatea lor, Romania restituie proprietati
pentru care s-au platit deja despagubiri grele in urma reformei agrare.
Dupa tratatul de la Trianon din 4 aprilie 1920, partile fostului Imperiu
Habsburgic au revenit statelor succesoare care au preluat proprietatile
si alte active apartinand monarhiei austriece, precum si sarcinile si
obligatiile aferente ale acestor parti. Locuitorii Transilvaniei au intrat
atunci in spatiul de suveranitate al Romaniei devenind cetateni romani.
Printre acestia se numarau sasi, svabi, slovaci, sarbi si secui. Cetatenii
unguri, proprietari de pamant in Transilvania, au respins procesul si au
optat pentru a pleca in Ungaria sau alte tari in care aveau proprietati.
Psihoza hungarista si superioritatea rasei maghiare din Ungaria de
dinainte de Trianon a fost intretinuta si impusa de circa 300 de familii
pretinse nobiliare, oprimand foarte crunt celelalte populatii care
reprezentau circa 70% din locuitorii Ungariei istorice pentru care romanii
au fost supusi unui proces sistematic de oprimare economica si nationala
printr-o politica de maghiarizare sustinuta.
In fine, cei deveniti "optanti�, circa 200 de familii cu ramificatiile lor,
detineau prin spoliere seculara averi imense si in Transilvania, in principal
latifundiare. La lucrarile Conferintei de Pace de la Paris care au precedat
Tratatul, Guvernul Ungariei a pretins ca familiile nobiliare detin 80% din
proprietatile Transilvaniei si sunt motorul economic al provinciei, motiv
pentru care trebuie alipita Ungariei, a explicat pentru DeCe News
avocatul Ioan Sabau.
Latifundiarii maghiari au fost despagubiti pentru exproprieri, iar reforma
agrara pentru Transilvania, Banat si Crisana (Legea din 28 iulie 1921) a
dus la improprietarirea fara discriminare a familiilor sarace, a orfanilor
de razboi, veteranilor, ranitilor si nu numai. A urmat o presiune imensa si
sustinuta a grupurilor maghiare revizioniste, o lupta dusa pe arenele
diplomatiei internationale pentru hranirea visului de reintregire a Ungariei.
Optantii unguri, prin exponentul lor, Guvernul Ungariei, instaurat dupa
alungarea "Ciumei Rosii� a lui Bela Kun de catre armata romana la 4-19
august 1919, au facut lobby si presiuni bine concertate, ani de-a randul,
la toate forurile politice interne si internationale, inclusiv in Liga Natiunilor.
Au cerut sa li se aplice prin Reforma un regim preferential, in sensul sa
ramana suprafete mari neexpropriate, cat si cuantumul despagubirilor
la sume exorbitante, pentru ca ei au pierdut Transilvania si li se cuvine
un tratament privilegiat pe care l-au avut dintotdeauna.
Dupa Conferinta de Pace de la Paris din 1919, cercurile unguresti
revizioniste, pe fondul chestiunii de a manipula opinia publica mondiala
in problema Ungariei, au demarat un mecanism procesual generalizat.
"Procesul optantilor a fost deci o extraordinar de dibace incercare a
cercurilor revizioniste de a tine in sah opinia publica mondiala timp cat
mai indelungat pe tema Ungariei, pentru a castiga simpatia lumii pentru
realizarea visurilor de refacere a Ungariei.� (Onisifor Ghibu)

Greseala lui Titulescu, platita pana in ziua de azi

Ioan Sabau-Pop vorbeste despre greseala diplomatului Nicolae
Titulescu de a accepta disputa cu maghiarii la Liga Natiunilor si, pe cale
de consecinta, la Tribunalul de mare Instanta de la Paris. Decizia
politicianului roman, spune avocatul, a deschis o cutie a Pandorei cu
blocaje politice si costuri imense care-si revarsa efectele pana in prezent.
Profesorul aminteste aici de reactiile Cehoslovaciei si Iugoslaviei, care
au refuzat orice tratative cu optantii si statul maghiar, pe motiv ca
problema reformei agrare din tarile lor reprezinta o chestiune de politica
interna si tine de suveranitatea fiecarui stat.
In continuare, dl. Ioan Sabau-Pop, despre revendicarile din prezent
ale maghiarilor si impasibilitatea autoritatilor romane.

Cat a platit Romania
ca sa rascumpere Transilvania de la grofi

De retinut ca in urma procesului "optantilor unguri�, Romania a platit
in franci, aur si coroane aur, echivalentul a 3,2 tone aur de 24 karate si a
dispus in plus ca despagubirile de razboi datorate de Ungaria pentru
Romania sa fie varsate la fondurile de despagubiri pentru optantii unguri.
Acest contencios a fost judiciar inchis prin plata drepturilor de catre
Romania intre anii 1927 - 1932. Astfel, ceea ce face Statul Roman in zilele
noastre, restituind inca o data acele proprietati urmasilor grofilor si
contilor unguri, este o imensa greseala. Greseala provine din mai multe
directii. Legiferarea stufoasa si ambigua, ex. Legea nr. 247/2005, asumata
prin raspunderea guvernamentala a coalitiei de atunci, cu proiect adus
in mapa din Budapesta, urmata de HG nr. 890/2005 si cauzata de eroarea
politica imensa, generata de prostie sau tradare, au dus la acest jaf
national fara precedent. In celelalte state foste socialiste, inclusiv
Ungaria, nu s-a restituit nimic fostilor proprietari romani. Originea
greselilor multiple, chiar cu complicitati suspecte, o gasim cu evidenta
la autoritatile administrative care "au pus in aplicare legislatia de
restituire� stufoasa si interpretabila. S-au dat titluri de proprietate si
hotarari judecatoresti de mii de hectare, de parca ar fi fost bete de
chibrituri, fara responsabilitatea functiei si fara maturitatea celor care
au facut-o, cu consecinte negative ireparabile. Spatiul nu permite, dar
putem exemplifica cu date si documente ale vremii din care rezulta ca
Statul Roman a platit despagubiri prin doua Fonduri agrare de creante
infiintate prin Protocoale internationale, fonduri infiintate in Franta (Balle)
si Elvetia (Geneva). Documentele se gasesc in arhive, emana de la
autoritatile de atunci, Ministerul Finantelor, Ministerul Agriculturii si
Domeniilor, Banca Nationala si hotarari ale Comisiunilor reformelor agrare
din judete, precum si din hotarari ale justitiei romane si arhiva Tribunalului
de mare instanta de la Paris (in privinta arbitrajului cu optantii care a
avut loc la Paris). Este necesar sa se actioneze cu rapiditate si decisiv
pentru dezvaluirea acestor documente, cercetarea arhivelor in special
din strainatate, de a fi recunoscute inca o data efectele improprietaririlor
in urma Reformelor agrare din anul 1921 si a celei din 1945, asezarea
Statului Roman in drepturile sale. Altminteri ne intoarcem, cel putin in
Transilvania, la fizionomia proprietatii din secolul al XIX-lea, ca si cum in
ultimele doua secole nu s-ar fi intamplat nimic.

Lasă un comentariu