Oarba de Mures „ septembrie 1944

Distribuie pe:

Lovitura de stat militara data de
fostul Rege Mihai I, la 23 August
1944, pentru redobandirea prerogativelor
constitutionale ca rege,
cedate lui Ion Antonescu de catre
Carol al II-lea, la inceputul lunii
septembrie 1940, a marcat un
mare dezastru national, pe care
Romania il va purta o lunga
perioada de timp. Ca urmare,
tara a fost ocupata militar prin
capitularea neconditionata, iar
Armata Romana, aflata in zona
frontului din Moldova, a fost
dezarmata si capturata, luand
calea lagarelor de prizonieri
sovietice circa 175.000 de militari
romani.
Prin capitularea neconditionata,
ordonata de catre fostul
rege, Romania a pierdut definitiv
libertatea, s-a dezonorat singura,
i s-a refuzat si acordarea statutului
de tara cobeligeranta, desi a
fost a patra putere militara, participanta
la infrangerea Germaniei
hitleriste. Semnarea armistitiului
cu URSS, care continea destule
conditii impovaratoare, impuse
Romaniei fata de conditiile de
armistitiu negociate de Antonescu
si acceptate de rusi, a fost taraganata
pana in septembrie,
deoarece rusii refuzau sa semneze
inainte ca Romania sa le
predea tezaurul ce fusese ascuns
intr-o grota, la Manastirea
Tismana, iar protocolul militar
dintre Armata Romana si Armata
Sovietica a fost semnat abia la
25 septembrie, ceea ce a facut
ca Armata Romana sa se angajeze
singura in luptele pentru
eliberarea Transilvaniei, reusind
ca, pana la jumatatea lunii
septembrie, sa respinga de pe
teritoriul de atunci al Romaniei,
pana la frontiera vremelnica
impusa de trupele hitleristohorthyste
prin Diktatul de la
Viena, si sa mentina la nord si la
vest de Carpati in Transilvania un
cap de pod pentru concentrarea
trupelor sovietice in vederea
angajarii lor in lupta.
In contextul prilejuit de evenimentele
de la 23 august 1944,
Armata I Romana, potrivit Directivei
Operative a Marelui Stat
Major al Armatei, a primit
misiunea sa execute operatia de
acoperire a frontierei, de nord-vest,
de la Intorsura Buzaului, pe toata
lungimea frontierei, pana la Orsova,
incepand cu data de 24 august 1944.
Punctul de comanda al armatei a
fost instalat in orasul Sibiu, iar pana
la data de 1 septembrie trupele
romane participante la operatiile de
acoperire au desfasurat actiuni cu
caracter local. Pe masura incheierii
victorioase a luptelor cu inamicul,
la sud de Carpati, din Bucuresti si
de pe Valea Prahovei, trupele
romane sunt trimise peste munti, in
Transilvania, unde, intre 1 si 4
septembrie 1944, participa la consolidarea
dispozitivului de acoperire.
In acest timp, a fost reinfiintata
Armata a 4-a Romana, comandata
de generalul Gheorghe Avramescu,
iar punctul de comanda a fost
instalat la Fagaras. Armata a 4-a
Romana a preluat o parte din sectorul
de acoperire incredintat initial
Armatei I, intre Brasov si Gilau,
acesteia din urma ramanandu-i
pentru acoperire sectorul de frontiera
dintre Gilau si Orsova, in
Crisana si Banat. Astfel, se incheie
victorioasa, la 4 septembrie, operatiunea
de acoperire a frontierei,
trecandu-se la o alta forma a
actiunilor de lupta.
La 5 septembrie 1944, armata a II-a
ungara, intarita cu divizia VIII
germana, trece la ofensiva, in
Podisul Transilvaniei, planificandu-si
atacul in trei directii: Cluj � Aiud �
Alba Iulia; Sarmasel � Ludus � Blaj
si Targu-Mures � Tarnaveni, celelalte
doua directii reusind sa patrunda
pana in aliniamentul Miraslau Tarnaveni � Suplac. La 7 septembrie,
ofensiva inamicului este oprita de
catre Armata a 4-a Romana.
Trebuie mentionat ca, tot la 7
septembrie, Armata Romana a intrat
in subordinea comandamentelor
rusesti, iar Marinei Militare Romane
i s-a facut dezonoarea de a-i fi fost
debarcate echipajele incepand cu
3 septembrie si inlocuite cu echipaje
rusesti. Este prima consecinta
negativa a loviturii de stat date de
fostul rege Mihai, la 23 august 1944,
ce va fi resimtita pe toata durata
razboiului si inca multi ani dupa
razboi.
In dimineata zilei de 9 septembrie,
fortele principale ale Armatei a 4-a
Romane, Corpul 6 Armata, Corpul
motomecanizat si Corpul 6 teritorial
au trecut la ofensiva in centrul
Podisului Transilvania.
Pe directia Tarnaveni � Ungheni,
Corpul 6 Armata a zdrobit rezistentele
opuse de inamic, intre Tarnava Mica
si Mures, iar la 14 septembrie au
ajuns la Mures, in mai multe puncte,
si au inceput pregatirile pentru
fortarea raului. In a doua jumatate a
lunii septembrie si in primele zile ale
lunii octombrie, Armata a 4-a
Romana a dus lupte grele pe cursul
mijlociu al Muresului si pe Aries, intre
Campia Turzii si Targu-Mures. In
cadrul acestor lupte a avut loc
batalia de la Oarba de Mures care,
datorita subordonarii Armatei
Romane comandamentelor rusesti,
a devenit cel mai tragic moment din
istoria celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, un adevarat Katin pentru
Armata Romana.
Ordinul de a ataca frontal si fara
sprijin de artilerie dealul Sangeorgiu
din zona Iernut a fost dat de
comandantul rus generalul
Trofimenco, caruia i se subordona
Armata a 4-a Romana, dar si de
maresalul rus Malinovski, care
comanda frontul II ucrainean.
In luptele pentru cucerirea
pozitiilor germane de pe deal,
puternic organizate genistic si
aparate de catre divizia 8
cavalerie SS germana, au cazut
peste 11.000 de ostasi romani din
Diviziile 9 si 11 Infanterie Romane,
din cadrul Armatei 6, pe un front
cu o lungime de numai 400 de
metri.
Atacul a avut loc in zilele de
22 si 25 septembrie 1944. Solutia
de a ataca frontal, impusa de
comandantul rus, a avut loc, fie
pentru ca el nu avea incredere in
romani, dupa ce 4 ani au luptat
contra lor, fie ca urmarea, din
motive personale, sa se razbune
pe Armata Romana, dorind sa
spele cu sangele ostasilor romani
rusinea infrangerilor pe care le
suferise pe frontul de est, in primii
ani ai razboiului, in fata Armatei
Romane.
Sarbatorindu-ne eroii, in calitate
de crestini, cinstim cu respectul
cuvenit memoria strabunicilor,
bunicilor si parintilor nostri,
care nu si-au precupetit viata,
pentru ca poporul roman, de
sorginte latina, sa dainuiasca
in acest spatiu carapatodanubianopontic. Eroii cazuti la
datorie lumineaza puternic pamantul
patriei. Stiuti sau nestiuti,
biruitori sau invinsi, anonimi sau
ramasi in legenda, ei au intrat in
constiinta noastra, ca si limba,
traditiile sau frumusetile plaiurilor
romanesti. Altii i-au aruncat in
bratele mortii, dar ei continua sa
traiasca printre noi.
Ne inchinam fruntile cu smerenie
in fata strabunilor care au
faurit poporul roman si au aparat,
cu pretul vietii lor, fruntariile tarii,
in toate epocile: veche, medie,
moderna si contemporana.

IOAN STOICA,
prim-vicepresedinte
al Asociatiei Cultul Eroilor,
Filiala "General
Stefan Gusa� Mures

Lasă un comentariu