DIALOG DE TOAMNA
Eram o frunza in stanga copacului,
Erai o frunza in dreapta copacului,
Cand ploaia venea de sus,
Strigam pe rand: Ploua!
Ca fiecare sa se-ascunda.
Cand auzeam din alt copac ca vine vantul,
Strigam pe rand: Vant!
Nu stiu cum din frunze
Se desfaceau niste brate
Si ne prindeam mai tare de ramuri
Mai tare, mai tare.
Erai o frunza in stanga copacului,
Eram o frunza in dreapta copacului,
Toamna, de sus, ne-a coborat pe rand.
Draga
Nicolae Baciut,
Felicitari pentru suplimentul dedicat
lui Romulus Guga, pe care l-am citit cu
emotie si nostalgie.
Si v-am admirat neoboseala si capacitatea
de a fi mereu in slujba literaturii,
prieteniei si amintirii.
Cu cele mai colegiale ganduri,
ANA BLANDIANA
Vatra veche, supliment "Romulus Guga
� 30�, realizat de Nicolae Baciut, cu
sprijinul colaboratorilor.
Din sumar: Antologie "Vatra veche�.
Gravura, de Romulus Guga, Romulus Guga
� 30. "Viata postmortem�, de Nicolae
Baciut, "Vatra veche� dialog cu Romulus
Guga, de Nicolae Baciut, "Melancolie�,
poem de Romulus Guga, Romulus Guga �
fila de dictionar, de Nicolae Baciut, Cine a
fost Romulus Guga?, de Voica FoisoreanuGuga, Poeme de Romulus Guga, Ultima vara
cu Romulus Guga. Jurnal, de Nicolae
Baciut, Amintiri despre Romulus Guga (CD
de Margareta Puscas), de N.B., Scrisoare
intredeschisa dupa trei decenii..., de
Cristian Stamatoiu, Institutia Romulus Guga,
de Mariana Cristescu, Romulus Guga
sfidand timpul, de Maria Cogalniceanu,
"Printre stele�, poem de Romulus Guga,
Romulus Guga, intru draga aducere aminte,
de Dumitru Huruba, Cum sa cobori in teaca
fara lupta?, de Valentin Marica, Romulus
Guga, scriitorul, de Cornel Moraru,
Irreparabile tempus!, de Mariana Cristescu,
"Poeme� de Romulus Guga, Asa cum mi-l
amintesc, de Ecaterina Taralunga, Nici cer
in preajma si mai mult decat toamna, de
Mioara Kozak, Legenda, de Lazar Ladariu,
Lacrima pe obrazul acestei planete albastre,
de Lazar Ladariu, Evocare Romulus
Guga, de Vasile T. Suciu, Cu si fara Romulus
Guga, de Voica Foisoreanu-Guga, Poeme
de Octavia Nutiu si Razvan Ducan, Ganduri....
ganduri, de Iulius Moldovan, Romulus
Guga, "Nebunul si floarea�, fragmente de
roman, Posteritatea lui Romulus Guga, de
Nicolae Baciut, Receptarea operei lui
Romulus Guga, de N.B., Opinii critice,
Lecturi noi. Romulus Guga sau vocatia
totalitatii, de Loredana Pop, A fost odata,
ca niciodata... Libraria "Romulus Guga,
Lecturi noi. Lectura in "cheie tematica� a
dramaturgiei lui Romulus Guga, de Cristina
Rotaru, "Amurgul burghez�. Dialog cu
regizorul Dan Alecsandrescu, Intalniri cu
Romulus Guga, de Adriana Popescu,
Singura cale e sa spui ce crezi, de Dinu
Sararu, De la farsa fantastica, la reportajul
dramatic, de Doina Modola, Dialog cu Ion
Fiscuteanu despre "Noaptea cabotinilor�,
de Loredana Pop, "Evul mediu intamplator�,
de Constantin Maciuca, Romulus Guga, "Evul
mediu intamplator�, opinii critice, O parabola
a resurectiei Umanului, de Constantin Ciuca,
Romulus Guga pe scena, Interviu cu Theodor
Manescu, de Nicolae Baciut, Romulus Guga,
"Amurgul burghez�, opinii critice, In dezbatere,
conditia umana, "Amurgul burghez�, distributia,
Caietul program, "Amurgul burghez� in
tonalitati aparente..., de Silviu Milasan, Teatrul
din proza, de Nicolae Baciut, Revista "Vatra�,
de Nicolae Baciut, Oaspeti la revista "Vatra�,
Galeria de Arta "Vatra�, Cenaclul Literar
"Romulus Guga�, Festivalul-Concurs National
de Creatie "Romulus Guga�, De ce nu avem o
Casa Memoriala "Romulus Guga�?, Scoala
Gimnaziala "Romulus Guga�, Manifestari
"Romulus Guga� � 30, Romulus Guga, prieten
al Mediasului, de George L. Nimigeanu,
Document... "In Memoriam�, Restituiri, de
Nicolae Baciut, "Nebunul si floarea� (final),
de Romulus Guga. (N.B.)
Asa cum
mi-l amintesc
Era destul de inalt, slab, smead, si fuma
foarte mult... Mult prea mult, dupa parerea
mea. Nu vorbea niciodata despre el... Dar
despre revista "Vatra� vorbea tot timpul. Cu
placere, avea un fel de licarire in ochi. Revista
era felul in care el, ca om, putea sa ne faca sa
vedem cum stie sa inainteze prin viata
cultivand un ideal uman si romanesc al locului
natal. Asta, dincolo de ceea ce facea ca
scriitor. Vorbea despre echipa pe care o
forma, despre numerele pe care avea sa le
faca, despre necazurile ori bucuriile celor din
redactie, despre scrieri mai vechi pe care urma
sa le retipareasca in almanahul anual... Imi
amintesc, din cauza acestor discutii, de Mihai Sin
si de felul cum l-a ajutat sa puna in lumina
ceea ce stia si ce era.... Aducea colaboratori
si mai de departe, de la Arad, Oradea, de la
Cluj. Prin Guga l-am cunoscut pe Lazar Ladariu,
un om deosebit, ca si pe foarte tanarul pe
atunci, Nicolae Baciut. Tot Romulus Guga
m-a invitat la Targu-Mures. Pe atunci, prin anii
�80, se ajungea destul de greu cu trenul, dar
m-am dus. Am facut cu el turul orasului, am
vazut frumoasa Sala a oglinzilor de la Primarie,
mi-a aratat case splendide si strazi umbrite.
Era vara, ne-am oprit la o cafenea (inca nu
disparuse cafeaua!) si ne-am uitat la
trecatori... M-a dus si la redactia revistei
maghiare de vizavi de a "Vetrei�, unde era o
secretara foarte draguta si imbracata cu
gust... N-am cunoscut insa pe nimeni din familia
lui, nici nu stiu daca avea sotie ori copii...
Dar se stia cu alti sefi de publicatii din
Transilvania, era amic cu Mircea Tomus, de la
"Transilvania� din Sibiu, si-l aprecia pentru
ca izbutea, an de an, sa organizeze
Colocviile de critica literara ale revistei si
sa scoata mici albume de arta populara. Na
cedat pana in ultima clipa. Nici n-am stiut
ca era bolnav si ca suferea pe tacute. Continua
sa vina la Bucuresti de cate ori putea,
ochii lui negri sclipeau la fel de intens, fuma
la fel de mult, doar pielea fetei i se mai
intunecase. Romulus Guga a ramas in mintea
mea ca un scriitor si redactor-sef care stia
sa apere o cauza a culturii ori a locului
natal, era nu doar ardelean si condeier,
ci, dincolo de orice, un APARATOR al
valorilor pe care putea sa te faca sa le
vezi... Mi se pare fundamental ca revista
continua sa-l venereze pentru asta si ca
un om format de Romulus Guga se afla
astazi la carma destinelor ei....
ECATERINA TARALUNGA
IRREPARABILE TEMPUS...
As putea sa vorbesc la nesfarsit despre
opera lui Romulus Guga. O iubesc, dar nu l-am
cunoscut decat fugitiv, destul insa cat sa
"cantaresc� Omul.
As putea sa vorbesc si despre Om, dar inca
este prea devreme. Inca nu m-am obisnuit
cu ideea ca ne priveste din alta dimensiune.
Fara indoiala, daca "timpul ar fi avut
rabdare�, s-ar fi putut afla la loc de cinste
intre prietenii mei solari. Destinul,
implacabil, a hotarat insa altfel.
Era prin anii �70, cred, cand am primit o
invitatie la sediul revistei "Vatra�. In biroul
sau de redactor-sef - o camaruta modesta si
cam inghesuita � in perceptia mea de
bucuresteanca abia aterizata din Capitala cu
institutii... fitoase �, am fost intampinata de
doi ochi surprinzatori de asemanatori cu ai lui
Nichita (asa mi s-a parut mie atunci) si de un
glas aproape enervant de politicos: "Duduie,
am avea nevoie de o rubrica de cronica
muzicala�. Muziciana fiind, vocea nu mi-a
facut impresie, dar privirea de leustean
bosconitor m-a urmarit cateva zile.
"Interesant� � mi-am spus in sinea mea de
gazetar radiofonic, pe atunci. "Trebuie sa fac
un interviu cu el, candva...�
Nu prea stiam cine este, de fapt, si ce scrie
Romulus Guga, decat vag, din paginile revistei
pe care o conducea, si care se vindea ca
painea calda in Bucurestiul recent abandonat
de mine, "de bunavoie si nesilita de nimeni!�.
Am lasat sa treaca vremea. Irreparabile
tempus!
Ironia soartei, peste ceva vreme, mi-a cazut
in mana, indragostindu-ma de carte pana
peste urechi, "Nebunul si floarea�. Realizam
� a cata oara??? - ca austriacul interbelic
Stefan Zweig, cand scrisese "Orele astrale
ale omenirii�, era in deplina cunostinta de
cauza. Tocmai vazusem "Zbor deasupra unui
cuib de cuci�, cu Jack Nicholson in rolul titular
- actor pe care si acum il ador! Un film
american din 1975, regizat de Milos Forman,
adaptare dupa romanul cu acelasi nume al lui
Ken Kesey, publicat in 1962.
Stupefiata, dupa vizionare, ma intrebam
daca nu cumva scenaristul citise "Nebunul si
floarea�. Nu, nu il citise, nu avea cum. Nu
ar fi putut. Romanul lui Guga fusese
elaborat, de fapt, intr-o prima versiune, intre
anii 1965 si 1967 (asadar chiar inaintea
debutului editorial cu volumul de poeme
"Barci parasite, din 1968) si, reluat, vedea
lumina tiparului in anul urmator; aparuse in
noiembrie 1970, la editura clujeana "Dacia�.
Nu fusese tradus in engleza, iar romanul lui
Ken Kesey nu era cunoscut in Romania, cu atat
mai putin s-ar fi pus problema existentei unei
variante in limba romana. Toate suspiciunile
picau. Se intalnisera doua spirite splendide,
intr-o ora astrala a omenirii!
N-am apucat sa fac interviul cu Romulus Guga.
Ridicasem, intre timp, in lumina, doi copii,
care imi umpleau, si imi ocupa si acum,
oameni in toata firea fiind, timpul si viata.
Am iubit, insa, tarziu, poate prea tarziu...
spiritul solar al lui Romulus Guga. De fapt,
am invatat sa-i iubesc... "iremediabil�
creatia datorita Voicai Foisoreanu Guga,
sotia lui, buna mea prietena, care mi-a
pus la dispozitie, cu generozitate, opera
marelui scriitor.
Multumesc, Voica!
De acolo, de sus, Romi, iarta-mi suficienta
si nevrednicia tinereasca! Te voi
onora si te voi iubi mereu, dincolo de
spatiu si timp!
