Rezultatele alegerilor din Germania sunt un triumf pentru Angela
Merkel. Pentru majoritatea absoluta in Bundestag mai avea nevoie
doar de un singur loc. In aceasta situatie, partenerii de coalitie nu pot
fi decat Verzii sau social-democratii. Dar ce mai conteaza in Europa
cine a castigat alegerile la Berlin? Subiectul "Europa� a fost atat de
neglijat mai de toate partidele in timpul campaniei electorale, prin
insusi faptul ca nici macar 2% din programul lor politic nu viza Uniunea
Europeana, incat am putea fi tentati sa credem ca Germania si-a pierdut
ambitiile in Europa. Este adevarat, si Europa a rasuflat usurata pentru
o perioada in privinta corsetului impus de Berlin si a unei lectii continue
in bunele intentii ale integrarii. Pe cat este Germania de implicata
mereu in societatea civila si politica europeana - in afara de cele doua
razboaie mondiale - fie prin sprijinul lui Franco in razboiul civil spaniol,
fie prin a obliga Romania sa cedeze Ardealul pentru o strategie de Pax
Germanica, fie prin debutul suveran imediat dupa reunificare in
dezbinarea Iugoslaviei, sau chiar prin finantarea politicienilor din tarile
de la periferie prin diferite fundatii politice germane, pe atat de putin
ar spune Berlinul lucrurilor pe nume. In buna traditie a lui Bismarck,
Germania trebuie, la nivel declarativ, mereu sa nege interesul de
hegemonie in Europa.
Germania este dominata de
doua perspective: pe de o parte,
de cativa eurosceptici, din partidul
"Alternativa pentru Germania�, cei
care vad mereu aceeasi problema
pentru tara in moneda unica si
solicita o dizolvare a uniunii
monetare, care nici macar nu au
intrat in parlament, si pe cealalta
parte, de perspectiva sustinuta de
cancelar in vederea pastrarii euro.
Dupa Merkel, reteta pentru depasirea crizei in celelalte tari ale
zonei euro este modelul german:
daca acestea sunt la fel de harnice
si modeste precum Germania, ar
avea si ele succes. Puterea relativa
a economiei germane pare a fi
un argument puternic - in comparatie
cu alte tari dezvoltate si, desigur,
in comparatie cu zona euro. Din
pacate, Germania a gresit in
aceasta analiza a economiei europene.
Succesul Germaniei este ca
urmare a impulsului uniunii monetare,
dar si a crizei din tarile de la
periferia Europei. Fara o restructurare
a cadrului institutional si o
realiniere a economiei germane,
nici euro si nici Uniunea Europeana
nu vor putea supravietui pe
termen lung.
Sa rememoram niste date: chiar
in primii ani ai uniunii monetare,
Germania se afla intr-o recesiune
severa si a fost considerata "omul
bolnav al Europei�. Ea a depasit
aceasta recesiune cu sprijinul Bancii
Centrale Europene printr-o rata
redusa a dobanzii cheie si prin
cresterea substantiala a exporturilor
in tarile UE. Excedentele de cont
curent al Germaniei se oglindesc
perfect in deficitele de cont curent
ale celorlalte state de la periferia
Uniunii. Fara o moneda comuna nici
nu s-ar fi intrat intr-un ciclu economic
periculos, pentru ca deficitele din
Spania ar fi slabit peseta, iar excedentele
germane ar fi scumpit marca
germana. Insa faptul ca salariile germane
au crescut mai incet decat
preturile in zona euro a ieftinit
considerabil exporturile germane. In
timp ce Berlinul apela la prudenta
sindicatelor, le recomanda celorlalte
tari din UE salarii la nivel german.
Deghizat in apel social, a dori partenerului
tau scumpirea productiei si
a exporturilor sale poate fi considerat
culmea ipocriziei integrarii.
Pentru populatia germana, excedentele
comerciale au insa doar
beneficii limitate. Germania trebuie
sa-si puna intrebarea ce aduce
incasari de peste hotare propriei
populatii. In cazul in care nu se
reflecta in investitii de viitor si un
nivel mai ridicat de venituri sau
consum si continua sa finanteze
deficite de cont curent ale altor
state, aceste exporturi vor slabi in
cele din urma economia nationala.
Acest dezechilibru economic extern
este, de asemenea, problema de
baza persistenta pentru tarile de la
periferie: ele nu se mai pot folosi de
deprecierea nominala (cea a monedei).
Le ramane doar asa-numita
depreciere reala, de exemplu, prin
reducerea salariilor. Avand in vedere
criza economica predominanta si
datoriile mari din sectorul privat in
aceste tari, reteta germana duce la
cresterea instabilitatii sociale si
politice. Atat timp cat Germania nu
isi revizuieste modelul propriu de
crestere economica bazat pe
exporturi, este greu de crezut ca
criza monedei euro va fi rezolvata.
Ori se introduce un mecanism de
compensare pentru tarile aflate in
criza, ori aceste tari vor cauta,
renuntand la moneda comuna, sa
atinga o crestere a exporturilor prin
deprecierea unei noi monede
nationale. Atunci cand pentru
regiuni sau zone cu rate de dezvoltare
foarte diferite dispare
supapa devalorizarii monetare, iar
mobilitatea fortei de munca, precum
este si cazul in Europa, este
destul de limitata, sunt necesare
plati compensatorii pentru a
mentine integritatea unei uniuni
monetare. Acest lucru este valabil
si pentru Uniunea Monetara SUA
sau Elvetia, in cazul in care exista
astfel de mecanisme.
Trist este insa ca atat timp cat
partidele din Germania vand
propriilor cetateni aceasta reteta
toxica a modelului german
pentru Europa, iar acestia le
asigura si un succes electoral,
sansele sa se schimbe ceva sunt
foarte slabe.
Sansele ar fi mai mari in cazul in
care partidul doamnei Merkel ar
intra intr-o coalitie cu Verzii: ambii
au acceptat dupa Fukushima ca
Germania trebuie sa renunte la
energia nucleara, firesc insa nu si
la curentul electric, necesar
pentru industrie. De aici pana la a
intelege ca si motorul economic
german este tot unul electric mai
este doar un singur pas. Atat timp
cat Germania traieste in primul
rand din exporturile in UE, ar face
bine sa-si cunoasca vulnerabilitatile,
intelegand ca o piata libera
azi este si maine nu mai este. Da,
in concluzie, este un motor economic
de tip "electric� si ecologic,
care odata scos din priza
se opreste.
