De ce, pana cand? (II)

Fiind vorba de glia stramoseasca, se pune
intrebarea: de ce statul roman accepta neconditionat
impunerea Uniunii Europene ca, incepand
cu anul 2014, sa vanda pamantul cetatenilor straini,
atat timp cat Ungaria a legiferat imposibilitatea
instrainarii pamantului dintre granitele sale
cetatenilor altor state? Ce vor deveni cetatenii
romani daca nu vor mai putea beneficia integral de
exploatarea pamantului pe care s-au nascut? De
ce trebuie sa acceptam acest dictat? Oare, acest
dictat nu vine de la inaltul demnitar european,
episcopul tradator Laszlo Tokes, care incearca prin
toate mijloacele posibile sa ne atace, preconizand
desfiintarea Tratatului de la Trianon, cu sumbrele
ganduri ascunse de a renaste granitele Ungariei
Mari, prin alipirea Transilvaniei? De ce acceptam
asemenea atacuri, fara a da o replica pe masura?
"Lantul de Aur� � Romania � nu mai stim sigur ce
este si al cui este!
Realitatea demografica s-a schimbat brusc.
Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nicio armata.
Suntem colonizati de o populatie care a evoluat in
corpul national ca fetusii din uter si care striga din
toti bojocii: "Avem avere, avem valoare!�. Lumea de
pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie,
nu mai exista respect fata de aproapele nostru. In
locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos,
a aparut bunicul care isi trimite nepotii dupa
bautura. Peste tot, s-a asezat o duhoare care te
sufoca. Cefele groase nu mai sunt de mult cartea
de identitate sau pasaportul nu stiu cui. Cetateanul
roman, cu lantul de aur de un kil jumate, ii bate
obrazul profesorului care incearca sa-i educe
odrasla, replicand: "Bine, bre, crezi ca esti mai
destept. Ia, sa vad ce masina ai?� Despre Romania
alternativa, Caragiale nu mai are ce spune.
Populatia care ne inlocuieste nu mai e nici macar
ridicola, este dincolo de asta, in sensul cel mai rau si
primitiv cu putinta.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda
corectitudinii politice ne invata sa multumim frumos si
sa tacem din gura. Am fost o natiune, dar am devenit o
sumedenie de triburi, inglobate in regionalizarea
coloniei europene. Am devenit o tara pusa la respect
cu pumnul, plina de tatuaje, o tara in care fiul naiv al
taranului isi face educatia din textele de la Taraf TV.
Marginea lumii s-a razbunat, dand buzna in centru, pusa
pe jaful identitatii nationale. Colonia, tara cea noua
care a venit peste noi, nu mai are nevoie de ce am
strans in muzee si carti.
La toate posturile radio-tv, mai-marii nostri analisti
politici si moderatori dezbat evenimentele petrecute
in ultimii 23 de ani (spre dezamagirea populatiei), dar
nu analizeaza, fie ca nu vor, fie ca nu sunt capabili
sa stabileasca si sa sublinieze care este cauza
acestor evenimente. De ce? Oare asa se doreste in
mod deliberat sau asa se impune de cineva catarat
in jiltul puterii?
Electoratul este format, in majoritate, din oameni
simpli, care de fapt nu sunt interesati prea mult de
doctrina unui partid sau altul, fiind receptivi doar la
promisiunile desantate din campanii si, in naivitatea
lor, voteaza. Apoi, raman extrem de dezamagiti ca alesii
nu isi tin promisiunile. Apropo, unde e milionul de locuri
de munca promise in ultima campanie? De ce si pana
cand? Oare cand se va schimba aceasta mentalitate a
cetateanului roman? "Trezeste-te, romane, nu mai sta
in adormire, ca adormirea te va duce la pierzanie (Inalta-te
Gheorghe, Inalta-te, Ioane)�, pana nu e prea tarziu!

IOAN ARDELEAN,
Reghin

(sfarsit)

Lasă un comentariu