Abordez o serie de probleme cu care se confrunta administratiile
publice locale, in special cele din urbanul mic si mijlociu, atunci cand
incearca sa aplice proiecte finantate din fonduri europene. Aceste
probleme mi-au fost semnalate de foarte multi primari si alesi locali, atat
din judetul sau colegiul pe care le reprezint, cat si din alte parti ale tarii.
Situatia este generala si, prin urmare, v-as ruga sa intelegeti ca aici
nu este vorba despre pozitia unui parlamentar care apartine unui
anumit partid sau de pozitia unor primari care, de asemenea, apartin
unui anumit partid. Prin urmare, nu avem de-a face cu o chestiune
partizana politic. Insist in aceasta privinta, tocmai pentru a ma face
mai bine inteles. Primarii si alesii locali cu care am discutat nu sunt
membri ai unui singur partid, ei apartin mai multor partide, acoperind,
practic, intregul nostru spectru politic.
Lucrurile afecteaza in egala masura TOATE structurile administratiei
locale care nu indeplinesc criteriile de accesare a fondurilor europene,
criterii care, asa cum arata ele in prezent, nici nu vor permite pe viitor,
accesarile acestor surse financiare, vitale pentru comunitatile in cauza.
Exista, in Romania de azi, un anumit gen de localitati care sunt
efectiv excluse de la finantarile europene, pe anumite directii. Pe de
o parte, avem POR � Programul Operational Regional � care se
adreseaza cu precadere mediului urban pe cele 6 Axe Prioritare ale
programului, iar pe de alta parte avem PNDR-ul, destinat cu precadere
mediului rural. Intre aceste doua mari programe exista un hiatus care
exclude, intr-un mod cat se poate de vizibil, anumite categorii de localitati
despre care putem spune ca nu sunt nici urbane � cel putin nu in sensul
modern al cuvantului, tinand cont ca traim la inceput de secol XXI �,
dar nici rurale, asa cum este inteles acum conceptul de localitate rurala.
Aceste localitati pur si simplu nu pot accesa fonduri
europene, deoarece nu indeplinesc nici criteriile
prevazute de POR si nici cele impuse de PNDR. Cred
ca un singur exemplu este suficient. Judetul Mures
are 102 unitati administrativ-teritoriale, din care 4
municipii, 7 orase si 91 de comune. Din cele 7 orase,
cel putin 5 nu pot indeplini criteriile impuse pentru
atragerea fondurilor POR, dar nici criteriile pentru
intrarea pe programul PNDR. Din cele 4 municipii,
numai Targu-Muresul indeplineste criteriile pentru
Programul Operational Regional. Municipii precum
Tarnaveni � l-am citat la intamplare! � sunt efectiv
excluse de la finantarile de acest tip. Or, asta este o
situatie cat se poate de nedreapta si cat se poate de
complicata, pe care noi trebuie sa o rezolvam aici, in
Parlamentul Romaniei, pentru a elimina orice
discriminare de acest gen.
Aceasta problema s-a nascut inca din momentul in
care Romania a negociat cu partenerii europeni
Tratatul de preaderare si, ulterior, aderarea la
structurile europene. Spun asta, deoarece atunci
spatiul rural a fost definit cat se poate de aproximativ
si neadecvat, iar aici va dau un singur exemplu: pe 1
iulie 2007, oficial, in mediul urban traiau 55,2% din
populatia Romaniei, in timp ce, in mediul rural traiau
44,80%. La ora actuala, cand discutam despre accelerarea
procesului de atragere a fondurilor europene ca
alternativa de finantare in conditiile unei crize economice
evidente, tot asa stau lucrurile: peste jumatate din
populatie, zice-se, traieste in mediul urban!
In realitate, exista foarte multe orase in Romania,
dar mai ales satele apartinatoare acestora, care nu
au un nivel de urbanism care sa le permita includerea
in aceasta categorie. Atunci cand s-au definit mediile
urban si rural, sub presiunea aderarii la structurile
uniunii europene, definirea s-a facut cantitativ, adica
dupa numarul de locuitori. Aceasta optica e gresita si
a dus la blocajul de care vorbeam mai sus. In fapt, o
localitate poate fi urbana si daca are numai 100 de
locuitori. O intrebare la care trebuie cautat un raspuns
este: ce facem cu acele sate apartinatoare oraselor
mici si mijlocii, care sunt, in ultima instanta, exponente
ale mediului rural, nu urban?
Nu vreau sa acuz pe nimeni si nici nu e in intentia
mea sa spun ca X sau Y este vinovat de aceasta
situatie. Cred ca aceste erori se pot remedia in
Parlamentul Romaniei. Practic, masurile care trebuiesc
luate sunt, in principiu, simple, dar ele trebuie precizate
punctual inainte de toate la nivel de experti. Daca
dorim sa avem intr-adevar succes in atragerea
fondurilor europene, trebuie sa pornim de la aplicarea
catorva reguli si principii de baza: redefinirea mediilor
rural si urban, pe criterii care sa faciliteze accesul
nediscriminatoriu la finantarile europene sau
negocierea cu partenerii europeni a unei noi axe pe
Progamul Operational Regional care sa se adreseze
oraselor sub 25 de mii de locuitori si, mai ales, acelor
localitati urbane ale caror sate apartinatoare tin de
fapt de mediul rural, nu de mediul urban. De fapt, marea
problema este legata de asa-numitul rural periuban
care este, de multe ori, discriminat in raport cu alte
zone urbane. Consider ca intre normativele de finantare
si criteriile de definire a spatiului rural/urban acordul
trebuie sa fie total, tocmai pentru a nu lasa pe nimeni
pe dinafara. Ganditi-va doar ca nimeni nu a pus in
discutie problema localitatilor apartinatoare unui oras.
Orasul Sarmasu, de pilda, are 7 sate apartinatoare in
afara centrului de localitate, si toate sunt excluse de
la finantare! Satul Visinelul, apartinator orasului
Sarmasu, nu poate aplica proiecte pe PNDR, deoarece
apare ca inclus in mediul urban, adica e considerat
oras. Or, Visinelul apartine mediului rural!
Al doilea principiu tine de respectarea regulilor
jocului. Nu schimbam regulile in timpul jocului. Daca
am pornit, de pilda, cu un ghid de finantare, atunci nu il
mai schimbam pana la acordarea finantarii. Nu uitati ca
asta s-a intamplat de cateva ori in istoria finantarilor
europene, ceea ce, in practica, a dus la pierderea efectiva
a unor finantari si la cheltuirea inutila a unor bani.
Asumarea de catre guvernul sau de catre guvernele
care vor conduce tara in perioada 2014-2020 a
asigurarii cofinantarii proiectelor bazate pe fonduri
europene si facilitarea accesului rapid si in conditii
avantajoase a administratiilor locale la imprumuturi
ieftine, asigurate de catre stat, destinate sustinerii
cofinantarilor. Avem foarte multe localitati care se afla azi
in situatia de nu-si mai putea sustine proiectele, datorita
faptului ca nu dispun de resursele necesare cofinantarii.
Reducerea termenelor de avizare pentru documentatiile
proiectelor si simplificarea birocratiei aferente.
Despre aceste aspecte s-a vorbit mult, astfel ca, din lipsa
de timp, nu voi insista mai mult asupra lor. Imi rezerv insa
dreptul de a face o viitoare declaratie pe aceasta tema.
Aceste 4 directii de actiune sunt, in opinia mea,
imperative pentru orice guvernare care doreste, cu
adevarat, sa elibereze o parte insemnata a administratiei
locale din blocajul acesta al finantarilor europene.
Trebuie subliniat insa ca toate directiile de actiune
precizate mai sus implica renegocierea anumitor
clauze din tratatul de aderare la Uniunea Europeana,
renegociere imperativa in opinia mea, si care trebuie
demarata de urgenta cu oficialitatile de la Bruxelles.
Aceasta renegociere trebuie sa aiba loc la nivel
institutional si sa fie inclusa de urgenta pe agenda
Presedintiei Romaniei, a prim-ministrului Romaniei si a
Comisiei Europene. Rezolvarea problemelor pe care
le implica spatiul rural periurban nu este deloc atat
de simpla pe cat pare la prima vedere. Solutia este ca,
inainte de demararea unei negocieri cu partenerii
europeni in vederea deschiderii unei noi axe de
finantare destinata localitatilor cu acest tip de
probleme, se impune infiintarea unei comisii TEHNICE,
compusa din experti APOLITICI, care sa ne ofere solutii
practice, tehnice, la aceste aspecte pe care le-am
semnalat mai sus.
Insist, prin urmare, pe aplicarea unei proceduri in 3
pasi: infiintarea comisiei de tehnicieni care sa
identifice si sa ne ofere solutiile de finantare optime
din fonduri europene, precum si modalitatile de
infiintare a unei noi axe destinata finantarii proiectelor
de acest tip; stabilirea obiectivelor de negociere la
nivel de ministere de resort; aceasta stabilire a
obiectivelor care trebuie sa cada in sarcina decidentului
politic trebuie sa respecte obligatoriu solutiile propuse
de comisia tehnica; demararea procedurilor de
negociere cu partenerii europeni in vederea rezolvarii
problemei (infiintarea axei de finantare), in paralel cu
aplicarea consecventa a principiilor pe care le-am
subliniat mai sus.
CRISTIAN CHIRTES,
Deputat, Circumscriptia Electorala nr. 28 Mures
