Coltul spiritual
Mancarea preferata de tot romanul

Distribuie pe:

Un vanator, urmarind un mistret
ranit, s-a afundat in padure si fara
sa-si dea seama l-a prins noaptea
si s-a ratacit. Intr-un tarziu, vede
undeva o lumina si tot mergand catre
ea, ajunge la un canton silvic. Bate la
usa si apare padurarul.

- Te-ai ratacit, spune omul si il
pofteste in casa. E tarziu, ramai aici
pana dimineata cand o sa-ti arat
drumul. Pana atunci, stai la masa
cu noi, dar sa stii, avem numai
mamaliga cu branza. Si s-au asezat
la masa.

- Padurarule, pot sa mai iau un
pic de mamaliga? Uite, mi-a ramas
un pic de branza...

Nu trece mult si intreaba din nou:

- Padurarule, pot sa mai iau un
pic de branza? Uite ca mi-a mai
ramas un pic de mamaliga...
Dupa ce acestea s-au repetat de
mai multe ori, adorm toti in singura
camera unde era cald, padurarul cu
nevasta in pat si vanatorul pe o
saltea, pe jos.

Dupa miezul noptii, vuietul vantului
este acoperit de urletul unei
haite de lupi. Padurarul sare din pat
ca ars, se imbraca pe intuneric,
rasturnand cateva scaune si cat ai
clipi dispare in noapte. In urma lui a
ramas linistea. Dupa un timp,
vanatorul intreaba in intuneric:

- Oare sta mult?

- Sta mult, ii raspunde femeia in
soapta.

- Oare nu ma prinde? intreaba
din nou vanatorul.

- Nu te prinde mai omule, ca
pana iese el in calea lupilor, la
capatul paraului, poate sa treaca
toata noaptea.

- Zici ca nu ma prinde...

- Nu te prinde, fii sigur. Hai, curaj!

- Atunci, spune vanatorul, ma
duc sa mai iau un pic de mamaliga
cu branza...

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu