In memoriam
GHEORGHE LAZAR

5 iunie 1779 � 17 septembrie

1823. Este acel interval calendaristic
de timp in care s-au
derulat viata scurta si activitatea
deosebit de bogata a
unuia dintre cei mai vestiti
carturari ai neamului romanesc.
Asadar, in vara, se
implineau 234 de ani de cand
se nastea, in casa familiei unor
tarani liberi din Avrigul sibian al Tarii Fagarasului si
Vaii Oltului, copilul Gheorghe Lazar. Cel care, ajungand
la varsta scolara, va impresiona dascalii sai prin
inteligenta, iar pe parinti, rude, prieteni si cunoscuti,
prin cumintenie si frumusetea chipului. Ca urmare, va
fi mult indragit nu numai de dascalii scoli din sat, dar si
de membrii familiei sasesti a baronului Samuel von
Brukenthal. Dovada stau nu numai marturiile scrise,
pastrate in ceea ce a mai ramas din arhivele Palatului
baroc al Avrigului, resedinta de vara a guvernatorului
Transilvaniei si a suitei sale, dar si grija de care s-a
bucurat viitorul invatat, din partea acestei vestite
familii de oameni instruiti si instariti. Lor li se datoreaza,
in mare masura, incheierea studiilor gimnaziale de la
Sibiu si Cluj, ca si cele universitare de la Viena, unde
Gheorghe Lazar a frecventat cursurile de filozofie,
istorie, fizica, matematica si teologie. Revenind in
tinuturile Transilvaniei, va fi hirotonisit arhidiacon,
prima lui slujba fiind aceea de dascal la Scoala
Teologica Ortodoxa din Sibiu. Este inceputul unei
fructuoase perioade de scrieri si traduceri, in limba
romana, a unor valoroase studii si manuale scolare,
punand bazele primelor forme de invatamant in limba
materna pentru copiii familiilor romanilor din Sibiu si
din satele marginimilor sale. Va fi si motivul pentru care
va intra in conflict nu numai cu autoritatile acelor
vremuri, dar si cu episcopul ortodox Vasile Moga,
adept al slujbelor religioase si al invatamantului in
traditionalele limbi slavona si greaca veche. Nu, insa,
in limba germana sau maghiara, cum era obiceiul in
Imperiul Habsburgic. Asa ca va fi nevoit sa treaca, in
secret, peste munti, in Tara Romaneasca, stabilindu-se
in Bucuresti. Aici va infiinta un mare si prestigios "complex�
scolar, cel de la "Sfantu Sava�, spre care se vor
indrepta copiii celor mai patrioti romani. Insusi
intemeietorul acelei scoli va deveni dascal de
matematica, geografie si geodezie, la Viena
specializandu-se si in domeniul ingineriei. Ca urmare,
va sprijini, in anul 1821, pe Tudor Vladimirescu si pe
pandurii lui, indrumand lucrarile pentru constructia
unor fortificatii de aparare a Bucurestiului. Cum starea
de sanatate era tot mai subrezita, profesorul-inginer
Gheorghe Lazar revine, cu greu, in asezarea sa natala,
unde se va stinge din viata la varsta de numai 44 de
ani. Va fi inmormantat in cimitirul din preajma Bisericii
ortodoxe, situata in vecinatatea casei parintesti. Era
in toamna anului 1823. Asadar, astazi,17 septembrie,
se implinesc 190 de ani de la moartea carturarului
Gheorghe Lazar.
In anii care au urmat, amintirea faptelor sale
deosebite, intre care cele de pionierat in invatamantul
in limba romana, i-au eternizat chipul si numele in
numeroase opere de arta sculpturala, precum si in
denumirea unor localitati, strazi si prestigioase institutii
scolare si universitare. Cea mai impunatoare marturie
peste timp este frumoasa statuie a lui Gheorghe Lazar
din Piata Universitatii din Bucuresti, dezvelita si sfintita
in anul 1886. In Avrigul sau natal se afla doua busturi,
cel mai vechi si reusit purtand semnatura
sculptorului Corneliu Medrea, originar din oraselul
Miercurea Sibiului. Laudabil este si faptul ca pe
"Aleea carturarilor ardeleni� din Parcul ASTRA al
Sibiului troneaza frumosul sa chip, daltuit intr-o
izbutita creatie sculpturala. Dar si regretabil ca, in
cel mai vizitat loc al municipiului - Piata Mare
Medievala, sta "ascunsa� privirilor o statuie a
carturarului, inestetica si jalnic de trista!

ioan.vulcan@yahoo.ro

Lasă un comentariu