Era anul 1094. La papa Urban al II-lea se prezenta un om imbracat in
haine de pelerin. Inalt, uscat si slabit pana la epuizare, cu privirea trista
si fata osoasa, trada o suferinta ascunsa. Se recomanda: Petru din
Amiens, supranumit si Pustnicul. Spunea ca vine direct din Palestina si
ca are un mesaj special pentru Papa din partea Patriarhului de Ierusalim.
A fost o intalnire misterioasa, care a durat mai mult timp. Rezultatul
acestei intalniri a fost nasterea ideii de cruciada.
Cinci ani mai tarziu, in 1099, sub conducerea lui Petru din Amiens,
porneste prima cruciada pentru eliberarea Ierusalimului. Asediul
reuseste si totul este trecut prin ascutisul sabiei. Turci, evrei si chiar
crestini, toti erau ucisi. "Daca ati fi fost acolo - spune Florentina Cazan
in cartea "Cruciadele� �, picioarele vi s-ar fi inrosit pana la solduri de
sangele celor ucisi... Ce sa spunem, niciunul nu a fost crutat, toti au
fost ucisi, barbati, femei si copii, intr-un spectacol care te umplea de
groaza si dezgust�. Doua zile orasul a fost plin de flacari, fum, cenusa,
sange si urlete de groaza. In sfarsit, a treia zi, treziti parca dintr-un
cosmar, si-au adus aminte de scopul pentru care venisera: sa se inchine
la mormantul Domnului Iisus. S-au spalat de sange, au lasat sabia si
armura si, cu picioarele si capetele goale, asemenea celor mai pasnici
penitenti, varsand lacrimi de cainta, au facut procesiunea. Tancred de
Sicilia, cel care cu o zi inainte jefuise aurul din aceeasi manastire,
acum se intorcea cu fata umilita, implorand mila si iertare.
Dupa cum, in vremea Domnului Iisus, conducatorii religiosi ai vremii
isi mascau propria ticalosie sub haina neprihanirii, la fel si astazi, "fariseii
moderni� vor face acelasi lucru. Nu degeaba Mantuitorul ii numeste
"morminte varuite... pline de orice necuratie�. (Mt.23:27,28)
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
