partea a III-a
Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat� al nost� trecut,
Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult��
Venit-a vreme de rascruce pentru neamul dacilor, cand zeii lor din
ceruri au vrut sa-i incerce inca o data in taria si credinta lor pentru
a-i insemna veacurilor ce-or sa vina ca fiind cei "bravi, neinfricati in
fata mortii, blanzi si buni, iubitori de libertate��, virtuti din care se naste
nemurirea faptelor petrecute in lupte, gloria si vesnicirea faptuitorilor.
Era anul 87 i.Hr. cand DECEBAL (dece � zece si balus � cel puternic
= cat zece de puternic) a devenit rege al dacilor. Crezandu-l inca slab
si neinvatat in ale razboiului, generalul Cornelius Fuscus trece Istru,
sperand intr-o usoara cucerire a Sarmizegetusei, dar este infrant
rusinos, el insusi pierind in acea lupta care i-a ingrozit pe romani.
Urmeaza in anul urmator expeditia de pedepsire condusa de generalul
Tettius Iulianus, care, desi castiga batalia, incheie o pace foarte
umilitoare pentru romani si extrem de favorabila lui Decebal.
In anul 98 i. Hr. urca pe tronul imperiului ULPIUS TRAIANUS, cel pe
care zeii il vor ingloria ca fiind unul dintre cei mai mari si mai viteji
imparati ai lumii. Dupa ce in anul 99 i. Hr. acesta va inspecta armatele
de la sudul Dunarii, hotareste sa atace Dacia cu 14 legiuni (150.000
de soldati) si inca multe alte trupe auxiliare. Pregatirile tin pana in
anul 101 d.Hr. cand Traian trece Dunarea, intra in Dacia pe doua
coloane, invingandu-l pe Decebal la Tapae. Pentru a despresura
muntii sai de piatra, Decebal ataca o parte din trupele romane
stationate in Dobrogea. Iarna fiind foarte blanda, Dunarea nu ingheta
suficient, trecerea ei fiind lunga, grea si cu foarte multe pierderi. Cu
toata marea lor vitejie, dacii sunt infranti. In amintirea acestei izbanzi,
Traian ridica monumentul impunator de la Adamclisi, Decebal fiind
nevoit sa incheie o pace grea si foarte inrobitoare cu romanii. Stia
insa ca Traian il va ataca din nou, asa ca se apuca sa-si intareasca
cetatile, sa adune aliati in jurul sau ca sa-si sporeasca armata. Traian
construieste un pod peste Dunare cu ajutorul marelui constructor
Apolodor din Damasc, ceea ce-i permite o trecere rapida a fluviului.
In anul 105 d.Hr. Traian intra in Dacia pe mai multe coloane,
cucereste cetate cu cetate pentru a-l prinde ca intr-un cleste pe
Decebal. Cu un curaj nebun, ostasii daci, alaturi de femei, copii,
batrani, savarsesc fapte de inalt curaj si vitejie, cedand cu greu
fiecare palma de pamant, fiecare zid de cetate.
Pentru a nu fi prins viu si umilit in fata romanilor, cand nu mai era
nicio sansa de scapare, Decebal isi curma singur viata. Romanii
gasesc cu ajutorul tradatorului BASTUS, aurul dacilor, blestemul
nostru dintotdeauna, pe care il duc la Roma, unde isi sarbatoresc
victoria timp de 123 de zile. Pentru a-si ingloria si vesnicii victoria,
Traian ordona sa se ridice mareata COLUMNA, unde stau spre
nemurire nu atat glorioasele armate romane, cat mai ales
neasemuitele fapte de curaj si vitejie ale acestui neam, nemurit
acolo in carnea pietrei pentru a fi, veac dupa veac, izvor nesecat de
mandrie, onoare si imbarbatare la urmasii care se vor petrece pe-aici
in scurgerea neterminatului timp.
Am fost si vom ramane un neam mereu iubitor de libertate, de
dreptate si cinste, chiar daca, uneori, mai scadem in ochii lumii,
ca acum. Cand va fi nevoie, va gasi Maritul sa ne puna din nou in
frunte un om mandru si neinfricat, care sa ridice neamul acesta
din decadrea lui, acolo unde ii este locul, acolo unde a stat din
inceputuri, in fala si in gloria lumii.
