73 de ani de la Diktatul de la Viena
„ Pentru ca istoria sa nu se mai repete „

Vin refugiatii romani! Vin cu sutele, cu miile, pe
drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind
pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei
vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal,
sa inceapa o noua viata. In teritoriile ocupate oamenii
sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati.
(Ferenczi Gy�rgy "Golgota in Transilvania�)
La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul
Diktat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o
parte a stravechiului pamant romanesc al
Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km
patrati, cu o populatie de 2.609.007 locuitori, mai mult
de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui
intrau sub dominatia Budapestei.
Intre septembrie 1940 si octombrie 1944, pentru
romanii aflati sub ocupatia ungara, viata de zi cu zi
s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare
tragedie. Pe plaiurile romanesti din Ardealul de Nord
s-au petrecut atunci fapte greu de imaginat - crime
in masa, asasinate individuale. Acestui genocid i se
adaugau exploatarea nemiloasa dupa un program
dinainte stabilit a bogatiilor naturale, jefuire
sistematica si crunta persecutare a romanilor, masuri
de maghiarizare si deznationalizare, distrugerea
invatamantului romanesc si a Bisericii Ortodoxe,
Greco-Catolice.
Referindu-se la Dictatul de la Viena, ziaristul maghiar
Fereczi Gy�rgy (refugiat la Cluj, ulterior intrarii trupelor
maghiare in Ardeal, descendent al unei vechi familii
secuio-maghiara), spunea in lucrarea sa "Golgota in
Transilvania�, aparuta in primavara anului 1941, ca
acesta a fost considerat ca un mare sacrificiu al
Romaniei care a fost absolut necesar "in vederea
mentinerii armoniei si pacii in bazinul Dunarii�. Aceasta
fiind in fapt o nedreptate strigatoare la cer: 968.371
secui si unguri, la care 1.304.858 romani, respectiv
1.635.218 de cetateni romani de nationalitate nemaghiara,
au ajuns sub stapanire ungara, situatie care
nu concorda deloc cu principiile etnice. Acelasi
intelectual maghiar spunea in continuare ca pamantul
mandru al Ardealului s-a transformat intr-o Golgota
trista unde se petrec cele mai groaznice evenimente.
Oamenii sunt arestati cu sutele si miile, sunt batuti,
sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se
tin lant, toate acestea doar pentru ca unica vina a
nenorocitelor de victime este aceea de a se fi nascut romani.
Cazul Ferenczi Gy�rgy nu este insa singular. Si alte
personalitati maghiare, chiar si unele autoritati ale
statului ungar au recunoscut vinovatia armatei ungare,
dar si a civililor maghiari in asasinatele comise in
Nordul Transilvaniei.
Conform unui raport din 3 octombrie 1940 a ministrului
roman la Budapesta, contele G. Bethlem, a declarat ca
persecutiile contra romanilor sunt infioratoare si ca
autoritatile militare taie si spanzura, nevoind sa asculte
ordinele moderatoare date de guvernul ungar.
Intr-un alt document diplomatic, o nota din 28
octombrie 1940, se afirma in cadrul unor cercuri
responsabile maghiare ca masurile antiromanesti sunt
considerate excesive.
De o maniera fara echivoc, prin cuvinte seci si
totodata sugestive, aceeasi situatie este descrisa si
de un document al Biroului de Contrainformatii al
Sectiei a II-a a MSM Roman in 1945, intitulat "Studiu
documentar� asupra atrocitatilor comise de unguri fata
de populatia romana din Ardeal in perioada 1940-1945.
Se apreciaza ca in toata perioada de ocupatie a
partii de Nord a Transilvaniei "Toate manifestarile
ungurilor fata de populatia romaneasca din acest
teritoriu au fost animate de dorinta de a razbuna o
pretinsa nedreptate istorica ce li s-ar fi facut prin
Tratatul de la Trianon si de ura implacabila impotriva
a tot ce este romanesc, intretinuta timp de veacuri
printr-o imensa propaganda sovina�.
Opinia publica romaneasca a fost cel mai mult
socata de asasinatele din Nordul Transilvaniei. Din
documentele vremii rezulta barbaria comportamentului
ocupantului si incadrarea faptelor criminale
intr-un plan general de purificare etnica.
Si toate acestea in ciuda intelegerilor facute in
contextul retragerii Administratiei Romanesti din
Ardealul de Nord.
De la odiosul Arbitraj de la Viena au trecut, iata, 73
de ani, iar strigatele de durere ale romanilor asupriti
de ceea ce a urmat nu ne lasa sa uitam ce s-a
intamplat in numele unei "dreptati� (nedreptati) a
dictaturii inumane.
Actele criminale din acea vreme au lasat urme adanci
asupra romanilor ardeleni, insa cei care astazi au tot
felul de pretentii, rediscutarea Tratatului de la Trianon,
reabilitarea lui Wass Albert sau autonomia teritoriala
pe criterii etnice, "uita� sa aminteasca aceste atrocitati
comise, cand au avut ocazia sa fie stapani pe un
teritoriu, care niciodata nu le-a apartinut.
Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase,
zeci de site-uri, pe internet, toate bombardeaza
opinia publica de pretutindeni cu o istorie trunchiata,
care prezinta "drama maghiarilor ramasi in afara patriei
mama�, dar nu scot o vorba despre atrocitatile comise
impotriva a tot ce inseamna roman in Transilvania.
Aceasta propaganda perversa care inoculeaza in
constiinta tinerilor maghiari o alta lume, o alta istorie,
face apologia unor criminali de razboi care stimuleaza
sentimente nationaliste ce nu-si mai au locul intr-o
Europa unita, moderna, cladita pe ratiune si intelegere,
ne obliga sa nu uitam de acel trist eveniment al semnarii
Diktatului de la Viena, ne obliga sa pastram un moment
de reculegere pentru toti cei ucisi in Ardealul de Nord
ocupat, ne obliga sa le pastram vie amintirea, pentru
ca astfel de drame sa nu se mai repete, oricare ar
fi motivatiile sau formele de manifestare.

IOAN STOICA,
prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale
Cultul Eroilor, Filiala "Gen. Stefan Gusa�,
judetul Mures

Lasă un comentariu