Cu mult timp in urma, un rege s-a hotarat sa stabileasca o zi speciala
din an pentru a-si cinsti si onora cei mai talentati si priceputi dintre
supusii sai. Cand ziua mult asteptata sosi, o mare multime de oameni
umplea curtea palatului regal.
Patru finalisti au fost adusi in fata si, dintre acestia, regele trebuia
sa aleaga castigatorul. Prima persoana prezentata a fost cea a unui
filantrop bogat. Se spunea ca acest om merita sa fie onorat nu numai
pentru ajutoarele umanitare pe care le facea an de an, dar si pentru
ca daduse saracilor o mare parte din averea sa.
A doua persoana era un medic foarte renumit. Regelui i-a fost
sugerat faptul ca medicul ar fi meritat aceasta onoare, deoarece zi si
noapte isi folosea toata stiinta lui pentru ca sa dea tamaduire si
sanatate celor bolnavi.
A treia persoana era un judecator distins. Si de aceasta data, regelui
i se spuse ca judecatorul merita aceasta onoare, deoarece era
recunoscut pentru intelepciunea sa, pentru dreptatea si pentru
deciziile corecte pe care le lua. Cu siguranta, nu exista un alt judecator
mai cinstit si mai corect, in timpul acela, ca acest om.
A patra persoana era o batrana. Fiecare din cei prezenti au fost
extrem de surprinsi s-o gaseasca printre finalisti, deoarece manierele
ei erau foarte simple, ca si rochia ei, de altfel. Era greu de imaginat ca
cineva ca ea putea sa fie printre cele mai onorate persoane din
imparatie. Ce sanse ar fi putut sa aiba, in comparatie cu ceilalti trei,
care aveau atat de multe reusite in viata lor?
Cu toate acestea, puteai simti ceva deosebit legat de aceasta femeie:
privirea plina de dragoste, incredere si blandete. Prezenta ei nu numai ca a
starnit curiozitatea regelui, dar l-a si pus pe ganduri. Cine era aceasta femeie?
Raspunsul nu a ezitat sa apara, din partea unuia dintre slujitorii sai,
care-i spuse: "Vezi tu, marite rege, pe acel filantrop, doctor si pe
judecator? Aceasta femeie le-a fost dascal!�
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu Mures
