In perioada antebelica, Uniunea Sovietica a cautat
staruitor ca relatiile sale cu Anglia sa fie cat mai bune, o
relatie impusa de un calcul politic concret, si anume, ca
alaturi de Anglia si Franta vor putea crea o bariera puternica
impotriva agresiunii promovate de puterile fasciste din
Europa, mai ales de Germania si Italia. Impotriva acestor
doua din urma state, U.R.S.S. in 1939 inca spera la un pact
tripartit de asistenta mutuala, considerandu-l drept cea mai
buna garantie impotriva agresiunii fasciste. Apropierea "Clicii
de la Cliveden� � in ciuda atitudinii negative de pana atunci �
s-a produs dupa ce "Hitler prefacuse in bucati acordul de la
M�nchen�. In noua situatie � asa cum am mai aratat �, Anglia
si Franta au acordat garantii unilaterale Poloniei, Romaniei
si Greciei in martie-aprilie 1939. Pe la mijlocul lunii august
1939, guvernul sovietic a ajuns definitiv la concluzia ca
politica lui Chamberlain si Daladier "exclude posibilitatea
semnarii unui pact tripartit eficace, si a hotarat sa schimbe
orientarea politicii sale externe, sa intrerupa tratativele cu
Anglia si Franta, intrucat au devenit fara obiect, si sa incheie
un acord cu Germania��.
In acelasi timp, problema tranzitarii trupelor sovietice spre
zona de contact cu inamicul era un pretext pentru a masca
apropierea de Germania a U.R.S.S., dar si pentru a intrerupe
brusc tratativele cu delegatia militara franco-britanica.
Aceasta a dus la semnarea pe 23 august 1939 a Pactului
Ribbentrop-Molotov, care a schimbat destinul de forte si a
pecetluit destinul tarilor din zona tampon dintre U.R.S.S. si
Germania (tarile baltice, Polonia si Romania).
Ca o lovitura de trasnet, in anul 1940, pe fundalul politic
confuz, marcat de armistitiul (de fapt capitularea) solicitat
de Franta in 22 iunie si de incheierea ostilitatilor pe Frontul
de Vest (25 iunie), se produce ultimatumul sovietic, inlaturand
orice speranta asupra intentiilor sovietice, confirmand
semnalele repetate de avertizare la adresa Romaniei.
Tragedia Romaniei Mari incepea: Basarabia, cu suprafata
de 44.500 km2 (ea mai fusese sub stapanire ruseasca timp de
106 ani, intre 1812 si 1918) si 3.200.000 locuitori, majoritatea
fiind etnici romani, era rupta din hotarele ei naturale. Aceeasi
soarta o avea si partea de nord a Bucovinei � �ultima parte
care ii lipsea Ucrainei unite� � dupa cum se exprimase
Molotov � teritoriu de 6.000 km2 si 500.000 de locuitori.
Romania reintregita in hotarele sale istorice avea o suprafata
de 295.049 km2 fata de 137.000 km2 inainte de 1918 si o
populatie de 18.057.028 locuitori in 1930, fata de aproximativ
7.250.000 locuitori in 1916. Fara sa fi figurat in ultimatum, dar
dintr-o "eroare� de trasare cartografica, trupele sovietice
aveau sa ocupe si Herta unde a permis acestui stat � inca
independent � ca elementele comuniste locale, indeosebi
evrei, sa terorizeze si umileasca armata si autoritatile civile
aflate in curs de evacuare.
Cu toate acestea, guvernul roman, avand totusi scuza ca
nu fusese informat in vreun fel, ba dimpotriva, indus in eroare
asupra discutiilor dintre U.R.S.S., Germania si Italia (23-26
iunie) privind momentul, modalitatea � militara sau pasnica
� si intinderea pretentiilor formulate de U.R.S.S., a solicitat
sprijinul Germaniei si Italiei, reamintindu-le interesele lor in
aceasta zona si promisiunile de ajutor in cazul unei agresiuni
sovietice. Totodata a solicitat sprijinul fostilor aliati alaturi
de care formasera Intelegerea Balcanica, in vederea retinerii
cel putin a Bulgariei si Ungariei in a interveni contra Romaniei.
Fostii aliati, invocand diferite motive, recomandau acceptarea
ultimatumului si evitarea unui razboi. Dupa incheierea celui
de-al doilea Consiliu de coroana, ambele in 27 iunie, din 26 de
participanti, 20 au fost pentru acceptarea ultimatumului, iar
guvernul trimitea raspunsul sau in aceeasi zi, solicitand
guvernului sovietic sa indice locul si data pentru �discutia
amicala (�) a tuturor problemelor emanand de la guvernul
sovietic�. Neconvenind acest raspuns, guvernul sovietic, prin
ministrul roman la Moscova, Gh. Davidescu, a expediat al
doilea ultimatum (28 iunie) cu prevederi care nu mai puteau fi
eludate: evacuarea trupelor si institutiilor romanesti din
Basarabia si Bucovina de Nord in termen de 4 zile, incepand
din 28 iunie, ora 14 (ora Moscovei). Raspunsul de aceptare la
acest al doilea ultimatum era expediat in cursul aceleiasi
dimineti � 28 iunie � la ora 11.
Incercand sa salveze ce se putea, Carol al II-lea renunta la
1 iulie 1940 la oricum inutilele granite anglo-franceze � obtinute
la 13 aprilie 1939 � in privinta U.R.S.S., decizie comunicata
personal de rege lui Wilhelm Fabricius, concomitent cu
solicitarea protectoratului Reich-ului, inclusiv trimiterea unei
misiuni militare germane. Asa stand situatia, la 11 iulie a.c.
Romania s-a retras oficial si din Societatea Natiunilor � "o
iluzie politica in care s-a staruit prea multa vreme� dupa cum
se exprima noul ministru de externe Mihail Manoilescu.
La 4 iulie, Wilhelm Fabricius ii prezenta regelui Carol al II-lea
raspunsul formulat de Hitler in 3 iulie, cu precizarile de detaliu
ale lui Ribbentrop cu privire la schimbarea orientarii privind
politica externa a Romaniei si apropierea de Germania; era
sfatuit sa procedeze ca si in cazul Basarabiei si Bucovinei,
Germania sfatuind �de urgenta� Ungaria sa pastreze pacea,
in asteptarea unei solutii negociate, si ca Germania nu doreste
sa fie oficial mediator.
In practica guvernarii, lucrurile s-au petrecut mult mai
nuantat: "Politica noastra nu a fost bazata pe ipoteza unica a
unei victorii definitive a Axei. Ea a fost o politica de alegere,
dintre mai multe rele, a raului cel mai mic si mai usor remediabil�.
Regele Carol al II-lea s-a angajat la tratative directe cu
Ungaria si Bulgaria, pe baza schimbului de populatie, sperand
ca din partea Germaniei sa obtina un sprijin moral in batalia
ce urma a se da cu vecinii din vest si sud. Aceasta declaratie
de intentii a regelui si a guvernului format la 4 iulie 1940 privind
rezolvarea de principiu a problemei Transilvaniei (cu Ungaria)
si Cadrilaterului (cu Bulgaria) apare ca justificata moral in
imprejurarile extrem de nefavorabile Romaniei. Germania si
Italia considerau ca problema aceasta apartinea direct partilor
implicate. In scurta vreme insa atitudinea puterilor Axei fata
de satisfacerea pretentiilor Ungariei si Bulgariei se schimba
radical datorita pozitiei Uniunii Sovietice dupa reglarea
conturilor cu Romania, fata de cei doi sateliti revizionisti. La
5 iulie 1940 V. M. Molotov comunica reprezentantului diplomatic
maghiar la Moscova ca guvernul sovietic �considera
revendicarile Ungariei la adresa Romaniei tot asa de juste
ca revendicarea de catre rusi a Basarabiei�. Intr-o scrisoare
a lui Hitler din 15 iulie 1940 catre Carol al II-lea, F�hrerul
afirma ca "Germania nu are interese teritoriale nici in
Ungaria, nici in Romania sau Bulgaria; are prietenii cu
Ungaria si Bulgaria, care dainuiesc de mult, si au fost
cultivate...�, in timp ce Romania nu avea nicio speranta
de ajutor din partea Germaniei.
Inca din ziua semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov,
Ungaria a mobilizat mari efective la granita Romaniei, ca
reactie la mobilizarile "amenintatoare� din Romania.
Imediat dupa izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, Romania, inconjurata numai de inamici, cu exceptia
Iugoslaviei, dupa o analiza lucida a starii de fapt, a decis sa
ramana neutra (6 septembrie 1939). Dar soarta i-a fost
pecetluita la 30 august 1940 intr-un palat din Viena, cu nume
frumos: Belvedere. Aici a avut loc fapta condamnabila a doi
dictatori (Hitler si Mussolini) si ai ministrilor de externe ai
acestora � Ioachim von Ribbentrop si Galeazzo Ciano, care
au calcat in picioare orice principiu de drept si dreptate,
smulgerea din Trupul Romaniei a unui teritoriu � a
Transilvaniei � in suprafata de 42.243 km2 si cu 2,6 milioane
de locuitori, in majoritate romani. Teritoriul cedat al Romaniei
urma sa fie evacuat de catre administratia romana
(autoritatile civile si armata) si, respectiv ocupat de trupele
maghiare pana in 13 septembrie 1940 � ora 24, in 9 etape
succesive. Noua frontiera, fixata prin sentinta arbitrara, urma
traseul: Salonta (sud) � Oradea (sud) � Huedin (sud) � Cluj
(sud) � intrandul Turzii (ramanea Romaniei, n.n.), Targu-Mures
(sud) � Odorhei (sud) � Sfantu Gheorghe (vest) � Covasna
(sud-vest) � linia Carpatilor Orientali (vechea frontiera cu
Moldova, pana la vest de Vatra Dornei) � Ocna � Carlibaba �
Tomnaticul (cota 1397).
In locul Armatei 1 romane evacuate, comandate de
generalul Gr. Cornicioiu, in Transilvania cedata urma sa
patrunda Armata 1 maghiara, comandata de Nagy Vilmos, si
Armata a II-a maghiara, comandata de J�ny Guszt�v, cu un
efectiv total de 309.932 militari, insotiti de tehnica si
mijloacele de lupta prevazute pentru caz de razboi. Cele
doua armate patrundeau spre interiorul Transilvaniei, pana
la noua frontiera cu Romania, pe 5 directii principale, cu
ramificatii la Viseu si Reghin, astfel: 1. Oradea � Huedin �
Cluj; 2. Secuieni si Tarcea � Marghita � Simleul Silvaniei �
Jibou � Dej � Gherla � Sucutard; 3. Carei � Tasnad � Cehu
Silvaniei � Gerausa � Somcuta Mare � Dej; 4. Satu Mare �
Baia Mare � Targu Lapus � Bistrita � Reghin (cu divizare
pe directiile: a) Targu-Mures � Corund � Baraolt � Odorhei
� Sfantu Gheorghe; b) Gheorgheni � Miercurea-Ciuc �
Targu Secuiesc � Covasna); 5. Sighetu Marmatiei � cu
ramificatii spre est (Borsa) si sud-est (Nasaud � Rodna
Veche � Tiha Bargaului).
La sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale, ca
urmare a impartirii sferelor de influenta, din Romania Mare,
care se intindea pe o suprafata de 295.049 km2, au fost rapiti
57.549 km2 (de uscat), astfel ca am ramas cu 237.500 km2.
Ce a mai ramas din "Principiile fundamentale ale dreptului
nationalitatilor� emise la finele deceniului 2 si inceputul
deceniului 3 ale secolului XX � 1) Principiul rasei;
2) Principiul etnic; 3) Principiul limitei etnografice;
4) Principiul "dreptului istoric�; 5) Principiul liberei
dispozitiuni a popoarelor (dreptul de autodeterminare); 6)
Principiul plebiscitului � in anii 1939-1940? Nimic!
(sfarsit)
