In 3 septembrie 2013, sistemul de probatiune din Romania implineste 12 ani de la
infiintare, aniversare ce a fost consacrata prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1959/C din
29 septembrie 2011. Acest reper temporal marcheaza intrarea serviciilor de probatiune
in sfera institutiilor din sistemul de justitie din Romania si recunoaste infiintarea acestei
institutii sub coordonarea Ministerului Justitiei.
ORIGINILE PROBATIUNII
Privind spre originile probatiunii la nivel
mondial, aceasta isi intinde radacinile pana
in secolul XIX, care a fost marcat de
conceptia "umanizarii tratamentului aplicat
infractorilor si a justitiei preventive�. Pentru
prima oara, in 1873, eliberarea infractorilor
sub o forma de supraveghere ca alternativa
la pedeapsa cu inchisoarea, s-a aplicat in
SUA, statul Massachusetts. Raspandirea
probatiunii in alte state din SUA, dar si in
Europa, a luat calea "imitatiei� si "difuziunii�.
Astfel, in Marea Britanie modelul american
de probatiune a fost "adus� prin intermediul
lui Vincent Howard, iar consacrarea legislativa
a probatiunii a avut loc in anul 1887.
Cronologic, probatiunea ca institutie s-a
raspandit in perioada 1873-1911 in urmatoarele
state: Massachusetts, Michigan,
Noua Zeelanda, Australia, Belgia, Canada,
Luxemburg, New York, Portugalia, Franta,
Norvegia, Germania, Elvetia (in 5 cantoane),
Olanda, Bulgaria, Danemarca, Connecticut,
California, Suedia, Italia, Marea Britanie,
Spania, Ungaria si Grecia. Incepand cu anii
�60, probatiunea si-a inceput activitatea in
aproape toate statele europene.
ISTORIA PROBATIUNII
IN ROMANIA
In Romania, prima institutie de drept penal
material ce a anticipat aparitia probatiunii
a fost cea a liberarii conditionate, care
a fost consacrata legislativ in anul 1874. In
1936, prin Codul lui Carol al II-lea (Codul penal
de la 1936) s-au introdus institutiile
juridice ale mustrarii, inchisorii corectionale,
detentia simpla si libertatea supravegheata
ca aplicabile minorilor care savarsisera
fapte penale si raspundeau penal. Codul penal
din 1968 prevedea pentru adulti
suspendarea conditionata a executarii
pedepsei si liberarea conditionata a condamnatilor
care au executat o parte din pedeapsa
si au dat dovezi temeinice de indreptare a
conduitei. Reeducarea persoanelor condamnate
prin munca s-a instituit in Romania printr-un
decret emis in anul 1977. Dupa anul 1989, prin
legi succesive de modificare si completare a
Codului penal, au fost instituite si alte masuri
si sanctiuni comunitare, dintre care cea mai
importanta a fost suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere (1992). Procedura
acestei sanctiuni parcurge doua etape:
aplicarea pedepsei cu inchisoarea si apoi
suspendarea executarii ei cu impunerea
anumitor masuri si obligatii pe care condamnatul
trebuie sa le respecte ori sa le
indeplineasca pe durata unui numar de ani,
denumit termen de incercare.
In ceea ce priveste dezvoltarea probatiunii
in Romania, "un rol important l-a avut fostul
ministru al justitiei, Valeriu Stoica, care a
promovat spre adoptare Ordonanta nr. 92/2000
privind organizarea si functionarea serviciilor
de reintegrare sociala si supraveghere (fosta
titulatura a serviciilor de probatiune)�. In acest
context putem aminti si alte personalitati din
Romania care si-au adus contributia la
dezvoltarea sistemului de probatiune: col.
Marin Bucur, fost comandant al Penitenciarului
Arad (care a initiat experimentarea
unor elemente de probatiune la Arad) si col.
Silvestru Bochis (care a coordonat un centru
experimental de probatiune in Romania).
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana
a impus armonizarea legislativa, respectiv
cerinta reformei in justitie si a "imbunatatirii
respectarii drepturilor omului prin infiintarea
si dezvoltarea serviciilor de probatiune�.
Probatiunea in Romania a debutat prin
crearea in perioada 1996-2000 a unsprezece
centre experimentale, cele mai multe dintre
acestea fiind finantate prin fonduri PHARE,
aflate sub coordonarea tehnica a Serviciului
de probatiune din Ministerul Justitiei.
Rezultatele foarte bune obtinute in centrele
experimentale au condus catre o a doua
etapa in dezvoltarea sistemului de probatiune,
si anume crearea cadrului legislativ si a
infrastructurii la nivel national.
PROBATIUNEA �
MISIUNE, DEZVOLTARE
SI PERSPECTIVE
Scopul serviciilor de probatiune este de a
realiza supravegherea infractorilor, dar si
acordarea de asistenta si consiliere specifica
in scopul reducerii riscului savarsirii din nou
a unor infractiuni. In acest mod, institutia
contribuie la diminuarea infractionalitatii si
reducerea costurilor legate de privarea de
libertate. De asemenea, prin activitatea ce o
desfasoara, s-a urmarit ca serviciile de
probatiune sa sprijine instantele de judecata
in procesul de individualizare a pedepselor
prin intocmirea referatelor de evaluare. Astfel,
activitatea serviciilor de probatiune se
structureaza pe trei niveluri: la instanta, in
comunitate si in penitenciar.
Rolul consilierului de probatiune in relatia
cu instanta (in anumite situatii si cu
parchetul) este de a elabora un referat de
evaluare care sa contribuie la o mai buna
individualizare a pedepsei. Acest referat
este o analiza criminologica a persoanei
individului si a faptei sale, astfel incat riscul
pentru ordinea publica si perspectivele de reintegrare
sociala sa fie cat mai bine determinate.
In comunitate, consilierii de probatiune
desfasoara activitati de supraveghere si
asistare a persoanelor care au fost condamnate
la pedepse cu suspendare sub supraveghere.
In penitenciar, rolul consilierului de
probatiune este de a participa la sedintele
comisiei de liberare conditionata si de a
colabora cu personalul unitatii de detentie
in vederea pregatirii pentru liberare a
condamnatilor, prin derularea comuna de
programe de asistenta si consiliere.
Importanta serviciilor de probatiune in
sistemul justitiei penale este in crestere de
la an la an, iar daca incercam sa privim spre
viitorul acestei institutii prin prisma Noului
Cod penal, putem cu usurinta sa realizam
amploarea si importanta misiunii pe care
serviciile de probatiune o vor avea. La modul
sumar, putem aminti ca atributiile serviciilor
de probatiune vor creste ca numar, dar si ca
importanta pe toate cele trei niveluri: in
relatia cu instanta (largirea sferei persoanelor
pentru care se elaboreaza referate
de evaluare), in comunitate (extinderea
activitatii de supraveghere si la alte categorii
de persoane: cele liberate conditionat, cele
fata de care s-a dispus amanarea aplicarii
pedepsei si minorii fata de care s-au dispus
masuri educative) si in penitenciar (participarea
la lucrarile consiliului educativ
organizat la nivelul centrelor educative si al
celor de detentie).
MONICA ADRIANA FLORIAN,
consilier de probatiune, responsabil PR
