Profesia de dascal este cred cea mai nobila dintre toate
cate exista pe pamant, de acum si dintotdeauna. Dascalii
sunt cei ce modeleaza sufletul si trupul firav al copiilor, ii
ajuta sa patrunda metodic si tot mai adanc in tainele tuturor
lucrurilor ce ne inconjoara, sa deprinda diverse meserii si
profesii, care ii vor ajuta apoi in viata sa-si castige cu multa
munca si truda painea cea de toate zilele. Intre profesia de
dascal si cea de parinte exista o stransa legatura in sensul
ca dascalul alaturi de parinte contribuie la instructia si
educatia copiilor si a tinerilor, implementandu-le cunostinte
si deprinderi utile in toate domeniile de activitate ce vor sta
la baza formarii multilaterale a viitorului om, care va fi si el un
viitor parinte si un viitor profesor pentru generatiile urmatoare.
Tendinta fireasca a lucrurilor ar fi sa avem dascali si parinti
tot mai buni, oameni de omenie, capabili sa dezvolte din ce
in ce mai mult societatea umana pe care sa o duca pe
drumul unei civilizatii superioare. Oare de ce nu este asa?
Daca ne uitam doar in ograda noastra, in patria noastra,
Romania, fara a ne uita prin alte curti straine, am putea
spune, fara sa gresim, ca aici, in acest colt de lume
binecuvantat, am avea toate sansele sa fim un model de
urmat in mai toate domeniile de activitate pentru o buna
parte din omenire. Dumnezeu ne-a asezat foarte bine pe
globul pamantesc, ne-a dat o clima temperata, ne-a daruit
toate formele de relief cu mari bogatii ale solului si
subsolului, cu oameni minunati cu o inzestrare genetica
superioara, cu tot ce ne trebuie pentru a putea deveni intre
natiunile fruntase ale lumii.
Ce ne opreste oare?
Dupa parerea mea ne-au lipsit si ne lipsesc in continuare
adevaratii conducatori care sa conduca in mod competent,
dezinteresat si jertfelnic acest popor spre civilizatie si
bunastare. O vina pentru a nu avea conducatorii adevarati
pe care i-ar merita poporul roman cred ca o au si dascalii.
Oare dascalii, in procesul complex de instructie si educatie
nu ar putea gasi si implementa o disciplina de formare si
educare a viitorilor conducatori de jos si pana sus, atat in
stiinta si arta conducerii, cat si in formarea si cimentarea
unor inalte trasaturi morale si de caracter, de altruism, de
daruire, de cinste, de ordine si de sacrificiu spre binele si spre
fericirea poporului roman?
Daca ne referim doar la aproape un sfert de veac ce s-a
scurs de la "Marea Contrarevolutie din decembrie 1989�, putem
constata, fara sa gresim, ca toti conducatorii, aproape fara
exceptie, de jos si pana sus, au condus aceasta tara ca pe o
feuda in favoarea unor grupuri de oameni mai mici sau mai
mari, grupati in asa-zise partide de stanga, de dreapta sau de
centru, care in realitate nu au avut nicio doctrina economica
sau politica solida bazata pe o analiza serioasa, pe o
fundamentare si o viziune temeinica pe un an, pe doi, trei sau
mai multi ani, asa ca au condus mai mult dupa ureche,
rezolvand doar lucruri marunte, de conjunctura. Sub masca
unei false si inselatoare democratii, s-a golit visteria tarii,
trecandu-se la imprumuturi externe tot mai impovaratoare,
care nu prea se stie pe ce s-au cheltuit, apoi, folosind o lozinca
falsa ca statul roman este cel mai prost manager, s-a trecut la
o privatizare fortata, in masa, de fapt la instrainarea fara nici
un rost si fara nici o ratiune a bogatiilor tarii construite in ani
grei de munca si de truda, inclusiv a resurselor de petrol, de
gaze, de minereuri, transformand incet, incet aceasta tara
intr-o adevarata colonie, fara perspectiva si la mana
strainatatii. Toate acestea au dus la o polarizare inumana si
nepermisa a societatii romanesti, cateva procente de oameni
bogati, intre care majoritatea fraudulosi, si zdrobitoarea parte
a populatiei oameni saraci, migratori prin strainatate, fara
perspectiva si la limita saraciei.
Desi s-a votat o Lege de mai multi ani de zile, ca invatamantul
romanesc sa beneficieze de 6 % din P.I.B., nici pana astazi nu
se respecta aceasta Lege, dandu-i-se acestui sector deosebit
de important doar jumatate din acest procent.
Daca Statul nu-si respecta propriile Legi pe care le-a adoptat,
ce s-ar intampla cu oamenii simpli care nu respecta aceste Legi?
Daca am avea din intamplare macar un singur conducator
adevarat in aceasta tara, cu putere de intelegere si de decizie,
sunt ferm convins ca ar face tot posibilul, ar convinge si ar
urmari ca acest procent pentru invatamant sa creasca pana
la 10 % si chiar mai mult, avand in vedere importanta imensa
si determinanta a acestui sector pentru prezentul si mai
cu seama pentru viitorul acestei tari.
Cum ar putea intelege un conducator vremelnic al
vremurilor noastre, care este mai mult interesat de probleme
personale sau de grup, ca un actual sau viitor dascal, care
are har si dorinta fierbinte de a arde ca o faclie pe altarul
muncii de instructie si educatie, nu poate trai cu un salariu
in apropierea celui minim pe economie, ca acel formator de
oameni are nevoie de o locuinta, de carti si reviste de
specialitate, de haine decente, de participari la diferite
consfatuiri, conferinte, seminarii, schimburi de experienta,
concursuri, congrese si tot ce este necesar pentru a se
putea forma ca adevarat dascal si sa nu fie tot timpul o
paria a societatii?
De aceea, de mai multi ani de zile, spre acest sector
deosebit de important si nobil se indreapta din pacate tot
mai putini candidati de valoare, si aceia care vin vor sa-si
ocupe mai mult timpul ca intr-un fel de somaj provizoriu pana
vor gasi alte slujbe mai atragatoare si mai banoase. Acest
lucru este demonstrat cu prisosinta in fiecare an, cand la
examenele de definitivare si cele de titularizare mai bine de
jumatate din candidati obtin note mediocre sau sub linia de
trecere. Pana la urma, din lipsa acuta de dascali, toti acestia
sunt numiti pe post si mai mult, cateva zeci de mii sunt
recrutati din randul absolventilor de liceu, care si ei si-au
luat bacalaureatul cu greu. In linii mari, asa se prezinta din
pacate invatamantul romanesc de astazi, de ieri si poate si
de maine. Pana nu vom avea la nivelul tarii adevaratii
conducatori cu viziune, cu intelegere stiintifica, cu simt
patriotic si cu mult spirit de jertfa, care sa priceapa cu
adevarat ce inseamna instructia si educatia pe termen mediu
si lung, pentru tinerii de azi si pentru oameni in general, nu
vom avea niciun fel de garantie ca generatiile ce vin dupa
noi vor fi capabile sa duca mai departe faclia de civilizatie si
progres pe pamanturile Romaniei.
