Tatal meu, marinarul

A murit un anume Cioaba! Fie-i tarana usoara! Pe cine intereseaza
evenimentul, ca pe mine ma lasa indiferenta. Unii vor spune ca sunt
rea, ca am venin in masele. Nu le-as dori acestora sa-si gaseasca
tatal uitat aproape douazeci si patru de ore, intr-un colt al sectiei de
Urgenta a Spitalului din Constanta, depresiv si cu rani suprainfectate.
De ce s-a intamplat asta? Pentru ca, innebunit de durere, tatal meu
nu a mai asteptat ca eu sa ajung, dupa un drum lung, si a chemat
Salvarea. A uitat, in schimb, sa isi ia bani la el. Medicul chirurg ce l-a
vazut i-a refuzat internarea sau vreun ajutor medical. Tatal meu nu a
fost om?! Si ce om! Veteran de razboi, cu decoratii primite nu pentru
ca a preparat carnea de vita Cobe, ci pentru ca a fost combatant de
razboi, in Marina Regala.
Baiat nascut pe malul marii, a fost si a ramas un bun pescar,
cunoscand marea si toanele ei. A reprezentat cu cinste tara, in 1956,
ca membru al unei delegatii, in Islanda. A fost corect si cinstit! A fost
si platitor de contributii de asigurari sociale de sanatate (CASS). Cand
le-am spus asistentelor ca tata e veteran de razboi si platitor de
CASS, mi-au raspuns ca pe ele nu le intereseaza!!!
A trecut mai mult de un an de cand tatal meu nu mai este. Nu pot sa
uit chinurile prin care a trecut pana a decedat. A murit Cioaba! Ei, si,
pe cine intereseaza ca nu mai este viu pentru a sustine financiar
campanii electorale? Sau, cine stie ce "taine� ale comertului cu fier
vechi a dus cu el pe cea lume?! Si ma mai gandesc la multimea de
oameni suferinzi ce zac prin spitalele romanesti, unii dintre ei
abandonati, victime ale indiferentei unora.
Cer sa se spuna public din ce bani a fost platit tratamentul si cine
va suporta aducerea in tara a corpului neinsufletit. Ce va urma, stim!
Inclusiv coroana aferenta din partea Presedintiei, si nu numai...

Lasă un comentariu