Odata, un copil bun s-a ratacit
de parintii lui. Dumnezeu insa a
ingrijit de el si l-a trimis tocmai in
calea unui om bogat. Omul cel
bogat l-a luat la sine pe copilul
ratacit. Casa acelui om era
aproape de Sfanta Biserica. Langa
casa Domnului se afla o cruce
mare, pe care era zugravit chipul
Fecioarei Maria cu pruncul Iisus
in brate. De multe ori, copilasul
cel ratacit se uita la pruncul Iisus.
El credea ca pe Sfanta Cruce sta
un copil viu. De aceea, cand
primea paine, copilul o rupea in
doua, se apropia de Sfanta
Cruce, ii intindea si lui Iisus o
bucatica si ii zicea:
- Na, mititelule, mananca si tu.
Doar stiu ca vei fi flamand! Si,
Doamne, ce minune! Pruncul Iisus
intindea mana si primea cate o
bucatica de paine de la copilul
cel milos. Dar, de la o vreme,
bogatul baga de seama la ceea
ce facea copilul gasit. El se manie
si il alunga din casa sa, zicandu-i:
- Acum du-te la mititelul acela,
ca sa-ti dea El de mancare, ca eu
nu-ti mai dau nimic. Copilul cel milos
a plecat din casa bogatului.
S-a dus langa Biserica, s-a asezat
sub Sfanta Cruce, a plans si a zis
catre Iisus:
- Pruncule mic, eu sunt tare
flamand. Abia mai stau pe picioare.
Daca poti da-mi ceva sa mananc!
Tu sti ca si eu ti-am dat tie, cand
am avut. Si, deodata, Maica
Domnului, fiindu-i mila de copil, s-a
dat jos de pe cruce, a scos de sub
brat o paine mare, a dat-o baietelului
si i-a zis:
- Na, puiule!...ca cine da lui isi
da. Tu ai dat Fiului meu, lui Iisus.
Acum eu iti intorc darul, ca sa ai ce
manca pentru multa vreme.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
