Fecioara Maria este socotita
de Sfanta Biserica cea dintai
dintre toti sfintii, "mai stralucita
decat cele ingeresti�, mijlocitoare
a credinciosilor si aparatoare
a lor in fata lui Dumnezeu.
Adormirea Sa reprezinta una
dintre cele mai de seama sarbatori,
pregatita, dupa cum se stie,
de un post de doua saptamani.
In Sfanta Scriptura nu se
aminteste nimic despre moartea
Maicii Domnului, insa cantarile si
imnurile de la Vecernia si Utrenia
Sarbatorii ne vestesc adevarata
traditie a Bisericii in aceasta
privinta: cand a binevoit Hristos,
Dumnezeul nostru, sa ia pe Maica
Sa la Sine, cu trei zile mai inainte
a facut-o sa cunoasca, prin
mijlocirea Arhanghelului Gavriil,
mutarea sa cea de pe pamant.
Nascatoarea de Dumnezeu s-a
bucurat si s-a suit degraba in
Muntele Maslinilor ca sa se roage.
S-a intors apoi acasa, unde a
pregatit toate cele de ingropare,
incredintandu-le pe vecine ca,
mutandu-se la ceruri, nu numai pe
ele nu le va uita, ci pe toata
lumea o va cerceta si o va ocroti.
Si vorbind ea acestea si invatand,
s-a facut tunet mare si
aratare de multi nori, care
aduceau de la marginile lumii,
pe toti ucenicii lui Hristos la casa
Maicii lui Dumnezeu.
Sosind cu trei zile mai pe urma
Toma, care nu s-a aflat la preamarita
ingropare, era mahnit foarte si
intristat ca nu se invrednicise sa
vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul
adormit al Maicii Domnului. Cu
hotarare de obste au deschis mormantul
pentru dansul ca sa se
inchine si el acelui preasfant si
preacurat locas, adica trupului
Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca
a vazut s-a minunat ca a aflat
mormantul fara de sfantul trup, si
era numai giulgiul, care ramasese
mangaiere Apostolilor si tuturor
credinciosilor, si marturie nemincinoasa
a mutarii Nascatoarei de
Dumnezeu. Maica Domnului, cu
trupul schimbat, viu si proslavit, a
fost mutata la ceruri, ca o parga a
intregii omeniri. Dar, spre deosebire
de Mantuitorul, ea a fost
dusa la ceruri de ingeri, nu prin
puterea ei. Si acolo se roaga de-a
pururi pentru noi.
