In memoriam
Mitropolitul Miron Romanul al Ardealului

Distribuie pe:

� 115 ani de la moartea lui �

Congresul National Bisericesc electoral, convocat
la Sibiu, in ziua de 20 octombrie/1 noiembrie 1874,
pentru alegerea unui nou mitropolit al Ardealului, a
ales pe episcopul Ioan Popasu de la Caransebes.
Dar imparatul Francisc Iosif I, la propunerea
Guvernului ungar, prin acelasi ministru Trefort Agoston,
dusman invederat al romanilor, " n-a recunoscut pe
cel ales. Din aceste motive, Congresul National
Bisericesc electoral a fost convocat a doua oara. La
alegerea care a avut loc la 21 noiembrie/3 decembrie
1874 a fost ales Miron Romanul, episcopul Aradului.
A fost recunoscut la scurt timp, in 12 decembrie 1874
si inscaunat la 15/27 decembrie 1874. Miron Romanul
era sustinut atat de "pasivisti�, cat si de Guvern,
intrucat fusese deputat in Parlamentul din Budapesta,
ales cu "program guvernamental� si "inspector
regesc de scoale�. Pastoria lui Miron Romanul la Sibiu
s-a desfasurat in imprejurari grele, caci intreg
Consistoriul (Consiliul arhiepiscopesc) era alcatuit
din asesori formati de Saguna si, in acelasi timp,
devotati vicarului Nicolae Popea. Nemultumirea
preotilor si a credinciosilor fata de mitropolit se datora
mai cu seama atitudinii sale politice. In 1881 a
redactat programul <>, care a servit ca indreptar <>, care a luat fiinta in 1884, cu
sprijinul sau, in urma presiunilor exercitate de
cercurile guvernamentale din Budapesta. Noul partid
avea un numar redus de membri, recrutati mai ales
dintre romanii intrati in aparatul administrativ al
statului austro-ungar.
Cu toate acestea, mitropolitul Miron a luptat pentru
apararea autonomiei Bisericii si a scolilor confesionale
romanesti din Transilvania. De pilda, in 1879 a
condus la Viena o delegatie de ierarhi si membri ai
Congresului National Bisericesc, prezentand imparatului
un protest impotriva proiectului de lege al
ministrului Trefort Agoston, care preconiza introducerea
studiului limbii maghiare in scolile confesionale
romanesti. In 1883 a luat cuvantul de 28 de ori in
Parlamentul (Casa Magnatilor) din Budapesta. In
octombrie 1883, cu ocazia unei vizite la Seghedin,
imparatul Francisc Iosif " fiind intampinat si de cei
doi mitropoliti romani, Miron Romanul si Ioan Vancea
" le-a facut aspre mustrari pentru faptul ca pastoritii
lor nu se aratau cetateni loiali ai statului ungar,
cerandu-le sa lucreze pentru remedierea acestei stari.
A ramas memorabila pastorala mitropolitului Miron
din 10/22 aprilie 1896, data cu ocazia serbarilor
<>, adica la o mie de ani de la asezarea
ungurilor in Campia Panonica, in care arata ca romanii
transilvaneni nu pot participa la aceasta sarbatorire,
data fiind situatia nedreapta in care erau tinuti.
Sub raport cultural, cursurile sectiunii pedagogice
a Institutului teologic-pedagogic de la Sibiu au fost
ridicate la trei ani de studii. S-au recrutat de
asemenea noi profesori pentru Institut: Daniil
Popovici-Barcianu, Ioan Crisan, Petru Span, Remus
(Eusebiu) Rosca, profesorul de muzica George Dima
etc. O seama de tineri absolventi ai sectiunii
teologice au fost trimisi la studii in diferite centre
universitare din Austro-Ungaria si Germania,
devenind apoi profesori la Institut, la gimnaziul din
Brasov, ori au intrat in administratia bisericeasca.
Mii de burse si ajutoare s-au acordat tinerilor romani
ortodocsi (elevi sau studenti) din <>
lasata de marele mecenar roman Emanuil Gojdu
(1802"1870) din Budapesta, administrata de un
comitet format din mitropolitul Ardealului, ca
presedinte, episcopii sai sufragani si din 6 mireni.
Din aceasta fundatie s-au impartit burse pana in 1918.
In timpul pastoririi mitropolitului Miron, s-a ridicat o
noua cladire pentru internatul Institutului (1896) si o
alta cladire pentru tipografia si birourile Consiliului
arhiepiscopesc (1897), folosite pana azi. Numarul
scolilor primare confesionale a crescut, in ciuda
conditiilor vitrege in care-si desfasurau activitatea.
In ultimul an al pastoririi mitropolitului Miron (1898),
s-a introdus salarizarea preotimii romanesti de stat,
prin asa numita <> (intregire potrivita).
Proiectul de lege privitor la congrua a fost combatut
in Parlament de mitropolitul Victor Mihali de la Blaj si
de episcopul Ioan Metianu de la Arad, pentru ca se
prevedea numai salarizarea celor care nu aveau
sentimente ostile fata de statul ungar, deci legea
avea si un substrat politic, voind sa faca din preoti
instrumente docile in mana statului. Cu toate
acestea, legea a intrat atunci in vigoare (se prevedea
un salariu de 1600 coroane pe an preotilor cu 8 clase
de liceu si Institutul teologic si 800 de coroane pe an
celor cu pregatire mai putina). Intregirea de salariu
de la stat a fost acceptata apoi de urmasul sau Ioan
Metianu. Tot atunci au fost luate actele de stare
civila de la preotii tuturor confesiunilor si trecute in
seama primariilor. Mitropolitul Miron si-a sfarsit viata
la 4/16 octombrie 1898, fiind ingropat langa biserica
numita <> din Sibiu.

Lasă un comentariu