Din dunga de padure, ca leul in turbare,
Mihai cu-a lui ostire ca din pamant rasare,
Sa-si apere mosia de Domnul daruita
Ce prea ades de alti calcata-i si ravnita.
�Naltat in scari de-acuma cu sabia in mana,
Mancand parca pamantul, in ropot de furtuna,
Iutit ca fulgerarea paganii mi-i loveste,
Nadajduind ca Domnul puterea nu-i slabeste.
Taisul spadei sale in ascutis subtire
Imparte pe din doua cea moarte de traire,
Iar mana lui armata pe cine sta s-atinga
Acela viata-si lasa, acolo sa se stinga.
Din sufletu-i cu ura, dusmanul nepoftit
Cu sete mi-l loveste, si-n mana inmiit
Puteri ii cresc in clipa cand sabia ridica
Si cade peste cela ce-i mort de-acum de frica.
In armia dusmana cu-a lui se invarteste,
Carari sa faca uliti, largite barbateste,
Culcand puhoi ce curge ca hulpave lacuste
Cazute in tarana, infrangerea s-o guste.
***
Cu strigat de victorii, in slava trambitate
Balantele se-nclina cand fost-au nesperate,
Spre ceia care-n lupta isi apara mosia
Scapand-o inc-odata, �naltandu-i maretia.
