"Maica numa-atata-i buna„

NOTA: Mai intai de toate se cuvine sa fac urmatoarele precizari: incerc sa
redau doar cateva fragmente din folclorul-poetic, adeseori cantat, vorbit sau
recitat de fostii si actualii batrani intelepti si cumsecade ai satelor vaii sibiene
a Hartibaciului. Ascultand si intelegand frumusetea si intelepciunea vorbelor
incorsetate in versul poeziei populare, lautarul inzestrat cu harul si cu darul
muzicii va simti nevoia de a gandi un cantec romanesc pe care sa-l daruiasca
unor voci simple si melodioase de fata sau de baiat dintr-un sat transilvan.
Nu-i vad capabili de o asa frumusete si naturalete pe "solistii� profesionisti in
a merge la nunti, botezuri si serbari campenesti cu nemiluita! Cantand, in
aceeasi zi si noapte, in trei-patru locuri diferite si indepartate una de alta! Si
pe foarte multi bani si plocoane. Apropiindu-se de metehnele paguboase ale
vedetelor maneliste. Uitati-va cum arata trupurile lor: hainele stau sa crape
pe ei de atata trai bun; stau in masini luxoase de zeci de mii de euro cu soferibodyguarzi
bine platiti; au case, vile, cabane si piscine aratoase, insa
transformate in kitsch-uri arhitectonice. Tot asa cum le este si cantecul. De
cele mai multe ori fortate sa sune a popular. Pe scenele de concerte sunt in
opincute-moderne, in ii mult prea sofisticat cusute si apretate, in catrinte
nefiresti de inflorate, in cioareci stransi pe picioarele lor butucanoase bagate
in cizme lucitoare, incinsi cu serpare si braie neadevarate. Prin frazare, forteaza
stalcirea placutului si armoniosului grai taranesc. Cand ii vezi pe strada sunt
in haine elegante si costisitoare de doamne, domni si domnite de la oras. Si
fac tot posibilul sa le observi prezenta, imbiindu-te la autografe. N-au cum sa
ne convinga ca-s ceea ce vor ei sa para. Adica, un adevarat badea Gheorghe
si o adevarata lelea Floare din sat! Tot domni si doamne vor ramane. Ei doar
mimeaza simplitatea de bun-gust. Traind rusinos de imbelsugat de pe urma
cantecului si a naivitatii oamenilor. Priviti cat de prost-mestesugite sunt si
dansurile lor populare si profesioniste. Nu stii de-i joc popular sau balet
dizgratios! Cu iz de folclor. Doar membrii orchestrelor de acompaniament si
ai tarafurilor n-au fost "loviti� de morbul prostului-gust artistic! Dar, hai sa-i
lasam in plata Domnului, rugandu-te pe tine, cititorule, sa-ti indrepti privirea
si intelegerea spre ceea ce urmeaza. Cu precizarea ca culegerea apartine
profesorului-pensionar Mircea Dragan-Noisteanu, domiciliat in orasul Agnita:
"Maica numai-atata-i buna/Pan� copiii si-i aduna./ Dupa ce i-o crescut
mari,/Nu-i mai au nici-un habar./Maica, pana cand mai poate,/Vine cu desagii-n
spate;/La cel mic si la cel mare,/Sa le-aduca de mancare./Maica, dacambatrane
ste/Toti copiii o uraste:/Ca-i neghioaba si batrana,/ Si li-i sila de-a lor
muma./Si o mana sa se duca/La cel mare ori cea mica./Ca-i batrana, nu mai
poate/Sa vie cu desagii-n spate/Maica, dac-o vazut ce-i,/S-o intors la casa
ei,/Si se taraie cum poate,/Ca-i batrana, nu mai poate./Acum a cazut de zace,/
Cate-o carte ea le face:/Sa vina din departare,/Sa le-mparta ce mai are./Un
parinte poate creste/Sapte, opt copii, chiar zece;/Dar cu totii impreuna/N-au
grija de a lor muma.�(Serban Maria, 41 ani, satul Ighisu Vechi, 1982)
"Varsa, mama, lacrimi multe,/Ca nu-ti mai fac tina-n curte./Nici in curte, nici
in casa,/Nici imbulzeala la masa./Straina-s, Doamne, straina,/Ca si floarea
din gradina./Ca rau ii, Doamne, prin straini/Ca descult prin maracini;/Ca
rau ii, Doamne, cand n-ai cui/O vorba ca sa i-o spui./De i-o spui la un
vecin,/Pana maine satu-i plin./Ca multumescu-i la maica/Ca ea mi-o facut
gura./M-o facut sa stiu canta/Ca sa astampar inima/Mie si cui m-o-asculta./
Am noroc ca stiu canta/De-mi mai astampar inima./Am noroc ca stiu sa
cant,/De-mi mai trece de urat./Cine n-are noroc, n-are/De cand naste, pana
moare./De cand mama m-o facut,/Nici-un noroc n-am avut./Norocu� la omu�
bun/Ii ca pomu� langa drum./Unu-i taie crengile,/Altu-i rupe
frunzele.�(Armenciu Maria, 45 ani, satul Noistat, 1983)

(ioan.vulcanzahoo.ro)

Lasă un comentariu