CARTEA
Din povestirile unui vanator

De ceva vreme stabilita in
satul Ivanesti, aflat nu departe
de resedinta judetului Mures,
doamna Maria Munteanu si-a
pus semnatura pe o carte de...
amintiri. Amintirile fiului ei,
Petrica, despre vanat si vanatoare,
cu pricepere puse intre
coperti de carte de Gheorghe
Cimpoi, cel care s-a ocupat
indeaproape de redactarea ei.
Din povestirile unui vanator�
este titlul cartii de amintiri
despre peregrinarile lui Petrica
prin codrii verzi ori gemand sub
greutatea zapezii despre botezul
vanatorii, primii berbecuti si
mistreti, caprior, cerb, cocos de
munte, lupi, ursi, vulpi, despre
etica vanatoreasca si maistrul
de vanatoare. Iaca, am dezvaluit
o parte din povestirile celui
care, in ziua de 26 august 2010,
si-a gasit salas in Campiile
Elizee. Mama lui Petrica, Miluca,
cum ii spun ai casei, postum i-a
adunat povestioarele intre
coperti de carte, asa cum s-a
priceput ea mai bine. Un In
memoriam pe care l-a socotit a
fi necesar, motivandu-l prin
ceea ce a scris la Epilog: "Nu a
fost usor, uneori amintirile dor
foarte tare; rog insa, daca cineva
are rabdarea sa le
citeasca, sa-mi ierte stangacia
si sa afle ca am facut-o numai
pentru colegi, prieteni, rudenii
si pentru toti cei care l-au iubit�.
In completare, cateva titluri de
povestioare scrise de Petrica
Munteanu: "Freamat de codru�,
"Cer cu Pamant�, "Cine-i om
si cine-i caine?�, "Parfum de
liliac�, "Gestul�, "Peghy�, "Aurul
verde�, "Chinologie�, "Vanatoarevanat-vanator�, "Muntele�,
"Selectie braconaj�, "Stanceni
Neagra�. Trebuie precizat faptul
ca Petrica Munteanu a iubit cu
devotiune animalele si natura,
s-a confundat cu ea, a ocrotit-o
cu puterile sale.
Franturi de biografie, in scrierea
mamei, cu care, de altfel,
cartea isi deschide paginile
catre cititor. Aflam ca Petrica
s-a nascut la Targu-Mures, insa,
datorita preocuparilor tatalui
sau (ofiter superior in Armata
romana), copilaria si-o petrece la
Simleu Silvaniei, intr-un cadru
pitoresc. Vacantele scolare le
traia cu altii de seama sa la
Poienita, satul bunicilor. Tatal sau
a devenit vanator si de aici pasiunea
de mai tarziu a copilului.
La 20 de ani, iata-l vanator, dupa
un examen de rutina, cum spune
Ioan Oprea in scrierea inserata in
paginile cartii, intitulata "In
memoria marelui barbat, Petrica
Munteanu�. Mai aflam ca, prin anii
1983-1984, a fost acceptat ca
vanator in grupa Ernei, maistru de
vanatoare fiind Ioan Oprea; ca
Petrica a devenit sef de grupa
si membru al "Forumului de
vanatoare�; ca ii indruma pe tinerii
vanatori sa fie respectuosi cu cei
varstnici, sa fie corecti in toate
imprejurarile legate de recoltarea
vanatului, sa nu fie lacomi si sa
ocroteasca vanatul dupa legile
statutare. Si, fapt inedit, Petrica
Munteanu a scris o "Enciclopedie
zoocinegetica�, ramasa in manuscris
care, pare-se, s-a pierdut.
O carte "Din povestirile unui
vanator�, insotita si de comentariile
colegilor de la "Forum�,
dedicata memoriei unui mare om
si mare vanator. Desi trecut in
eternitate, i se potrivesc versurile
celebrului cor al vanatorilor, scris
de compozitorul german Carl Maria
von Weber. Redam doar prima
strofa: "Nu este pe lume placere
mai mare/Decat vanatoarea cu
jocuri zglobii/In sunet de cornuri
sa treci prin zavoaie/S-alergi
caprioare prin vai si campii�.
Incheiem aceste notatii despre o
carte si ai ei "eroi� cu ceea ce
scria Petrica Munteanu: "Ca sa
devii vanator, nu te obliga nimeni,
insa, daca ai primit permis, esti
obligat sa respecti legile scrise si
nescrise care fac din vanatoare o
indeletnicire nobila si trebuie
ferita de tot ceea ce i-ar putea
pangari frumusetea... Un vanator,
care nu are sentimente frumoase
atat pentru natura, cat si pentru
vanat, este un om lipsit de bucurii...
Cine nu-i ocrotitor, nu-i nici
vanator!�

Lasă un comentariu