Unul dintre scriitorii romani cu cel mai mare prestigiu
in lumea literara internationala, Norman Manea, s-a
impus prin romanele sale (Captivi, Atrium, Cartea fiului,
Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Pe contur, Plicul
negru, Intoarcerea huliganului), prin volumele de
povestiri (Fericirea obligatorie, Variante la un
autoportret) sau cele de eseuri (Despre clovni:
dictatorul si artistul, Laptele negru). E dincolo de orice
indoiala ca Norman Manea e cel mai tradus si mai
cunoscut scriitor roman al momentului, un prozator
cu un talent remarcabil si cu o constiinta estetica
ireprosabila. Intr-un interviu inedit, in curs de aparitie
in revista "Vatra�, pe care mi l-a acordat Norman
Manea, membru al Societatii Regale de Literatura din
Marea Britanie, scriitorul roman cu cele mai mari
sanse, poate, la Premiul Nobel, spunea, in legatura
cu mentalitatea balcanica ce domina viata noastra
publica: "Bizantinismul autohton a fost adesea
infruntat de intelectualitate, nu neaparat prin pozitii
democratice, ci prin optiunea pentru ideologii
autoritare, de dreapta si de stanga, prin paseism si
utopii colectiviste � rareori dezbatute onest in opinia
publica. Nu cred ca am tulburat esential aceasta prea
lunga istorie, dar putinul pe care l-am produs � cu
pretul unor rani sufletesti deloc usoare � poate ca tot
a meritat indrazneala. Sa speram ca noua generatie
va schimba mai mult si mai radical obiceiurile.�. Dincolo
de polemicile si disputele pe care cartile lui Norman
Manea le-au generat, trebuie subliniata contributia
sa importanta la evolutia si dezvoltarea prozei
romanesti postbelice.
