Gledin, Gledin„ colt de rai!

Cand, de vreo doua saptamani, am primit
o invitatie sa particip la o manifestare
culturala la Gledin, am devenit putin circumspect
si chiar nedumerit. Sentimentele
nu erau generate de tema invitatei,
participarea la tabara: "Balada verii�, nici
de organizatori: Biblioteca Municipala
"Petru Maior� Reghin, ASTRA Mures, omul
de cultura si poetul Nicolae Baciut.
Nedumerirea mea a aparut fata de tot ce
avea legatura cu locul de desfasurare a
acestei tabere: Gledin. Nu auzisem in viata
mea de acest loc, habar n-aveam unde-i
aievea. Nu stiam daca e sat sau un catun
uitat de lume ...
Pe 24 iulie, am ajuns in Reghin. Acolo, am
descoperit un oras cu adevarat frumos si
curat, placut ochiului care musteste de
un multiculturalism tipic Ardealului. Tot
acolo am cunoscut o doamna deosebita:
Sorina Bloj, directorul bibliotecii "Petru
Maior�. Doamna Sorina reprezinta "ecoul�
de ieri si de azi al amintirilor mele despre
muzica folk...
Dupa o plimbare in centrul Reghinului,
nedumeririle mele parca se mai risipisera.
Am aflat cate ceva despre Gledin, de-acum
stiam ca este in judetul Bistrita-Nasaud, in
comuna Monor, la 30 de kilometri de Reghin.
Si am pornit-o spre Gledin ... Pe drum am
vazut sate si peisaje care incepeau sa-mi
risipeasca treptat temerile.
Odata ajunsi in Gledin am fost intampinati
de un parinte ortodox de toata isprava: Ioan
Titieni. In sfarsit, dupa prezentarile de
rigoare am fost repartizati la gazdele
noastre: oamenii din Gledin. Si a inceput
pentru mine relevatia. Usor, usor mi-am dat
seama ca am intrat intr-o lume de vis, despre
care nu mai credeam ca exista, cel putin in
jurul meu ... In drum spre gazda am observat
case faine, m-a izbit un miros de fan uscat
care-mi gadila placut narile. Oamenii
ne-au primit frumos. A inceput programul
interesant si divers, care a imbinat cultura
cu spiritul veritabil romanesc si religios.
Dar nu asta a fost lucrul cel mai impresionant
pentru mine, ci descoperirea
unor locuri si oameni noi. Totul este
invaluit, pana si aerul, de spiritul Sfantului
Pahomie care si-a tras seva din Gledinul
Ardelenesc, chiar daca a ajuns Episcop
de Roman si monah in Ucraina �
Cei din Gledin, simtind parca ocrotirea si
iubirea venita din spiritul Sfantului Pahomie,
au facut un centru cultural cu numele
Sfantului. Acest centru cultural este
gazda a numeroase manifestari culturale
si religioase. Preotul Ioan Titieni a trecut
peste tot greul si cu chemare si iubire
dumnezeiasca, sprijinindu-se si pe
oamenii din turma sa, a construit un locas
de cultura si credinta.
Vrednicia gledinenilor se citea din
ochii si privirea pastorului care radiau in
momentul cand ne prezenta planul viitor
de dezvoltare a centrului. Dar vrednicia
gledinianului este aratata de mult prin
lucruri pe care le-am descoperit cu o
placere aproape nebuna. Case frumoase
si ingrijite, hambare pline de fan, grajduri
pline de animale. Cand eu, oraseanul,
mergeam la programul care incepea cu
rugaciunea de dimineata, oamenii veneau
deja cu o remorca de fan, si-si trageau
oleaca sufletul dupa primul asalt de
dimineata asupra pasunii�
M-a fermecat un miros putin intepator,
dar duhnind a harnicie si prosperitate,
mirosul de grajd. M-am incumetat sa intru
in grajdul gazdei mele si am vazut vreo
douazeci de vaci si vitei, primind explicatia
ca gazda mai avea un grajd putin mai jos,
in care mai erau cam cincisprezece vaci ...
Pe drum, nu prea vazut-am oameni in
timpul zilei ... Seara mai veneau la
spectacol� dar se retrageau relativ
repede. Este sezon de facut fan, iar in
Gledin oamenii traiesc din cresterea
animalelor, in special. Ospitalitatea lor
este nemarginita, cu toate problemele lor
de peste zi si seara, de pe camp si din
gospodarie, ne-au purtat de grija, cu o
delicatete si o caldura deosebita, din care
ar putea invata toate unitatile hoteliere si
de turism, care fac bani din turism, spre
deosebire de gledineni care ne-au cazat,
cu multa dragoste, benevol, fara un
avantaj material, doar din prietenie si
iubire crestineasca fata de semeni.
Traditia, dansul, cantul si portul popular
sunt la ele acasa, in Gledin. Impresionant
este cu cata fala isi poarta portul popular
si ce frumos rasuna valea de cantul si
dansul lor autentic popular.
Pentru mine a fost ceva extraordinar
sa aud si sa vad spectacole populare, cu
cantareti si cantarete de folclor autentic.
Cantul feciorului gazdei mele, Andrei, un
baiat cu voce cristalina, mi-a furat si
cateva lacrimi.
Totul a fost completat cu recitaluri de
folk, pictura de icoane, vizita la stana si la
Monor, evident si rugaciune cu smerenie
crestineasca.
Orasenii veniti la tabara de la Gledin au
intalnit o lume adevarata si autentica.
Atmosfera a fost minunata, creativa si
recreativa in acelasi timp.
Aceasta lume de tabara placuta, diversa
si ungatoare la suflet a fost asigurata de
vrednicul parinte Ioan Titieni, de domnul
Nicolae Baciut, un promotor de talente si
cultura, si, in special, de doamna Sorina
Bloj, o sufletista fara de margini, care
n-avea stare ca totul sa iasa bine. Am
mancat si savurat� Cultura pe paine... Iar
asta este exact menirea Sorinei Bloj, sa
raspandeasca cultura; si o raspandeste cu
har si talent. Lor le multumesc din suflet
pentru zilele minunate petrecute in tabara.
Dar peste toate, le multumesc celor din
Gledin, niste oameni la locul lor, harnici,
gospodari si mari iubitori de oameni.
Oameni buni, mergeti si vizitati satul
Gledin, ca-i un colt de rai!

Lasă un comentariu