Un sfant se vredniceste in griji si in nevoi
Tot incepand ce altii ar da mereu de-oparte,
Speranta are-n Domnul, iar sprijin doar in voi,
Lasand ca sa vorbeasca de el a sale fapte.
Cu vorba imblanzita mai iarta din pacate,
Cu cea aspra insa pe multi ii dojeneste,
Se supara cand vede facut-a nedreptate
La cel napastuitul, ce pe nedrept plateste.
E prieten cu-adevarul, cu mila crestineasca,
Cu cei ce-n a lor inimi sunt inca nepatati,
Cu cei ce din speranta puteri isi fac sa creasca,
Pe cei loviti de soarta ii tine ca de frati.
Griji-ti-l asadara ca-n el aveti un sfant
Ce-ncearca sa v-adune facandu-va ca frati,
E unul din putinii ce-aicea pe pamant
S-a ostenit ca Domnul, va tina strans legati.
Urmati-i sfatul sincer, din inima ce-i dat
Si tineti minte fapta ce-o face zi de zi,
Cand s-o�nalta la ceruri, uitarii n-o fi dat
C-a sale fapte toate, mereu m-i lor marii.
