A fost, indiscutabil, un sculptor de exceptie, dar un politician minor,
chiar anonim, am putea spune. In perioada interbelica s-a bucurat de
glorie si succes material, in parte meritat, dar intr-o foarte buna masura
"atras�. Datorita faptului ca intrase in politica, in timpul guvernarilor
liberale a reusit sa-si adjudece cea mai mare parte a comenzilor de
stat. O reteta bine cunoscuta si azi, nu-i asa? A fost chiar deputat
liberal de Mures, in legislatura 1934 - 1937, dar, desi polemist innascut,
nu s-a facut remarcat in acest sens in Parlament. Despre Mures si
problemele sale avea o idee foarte vaga. Parlamentar, sculptor si
profesor, cu (cele mai) multe comenzi incredintate de stat, drept
"recunostinta� pentru activitatea sa de politician liberal - pentru ca si
atunci, la fel ca si acum, partidele isi "recompensau� gras oamenii
fideli -, Oscar Han era foarte ocupat si abia putea sa faca fata
obligatiilor pe care le avea. A fost profesor pana in 1946, cand a "iesit
in decor� pe criterii politice. Veneau atunci alte vremuri, dar Han, care
avea simtul orientarii in sange, a reusit sa depaseasca momentul fara
a-si face prea mari probleme de constiinta.
Realizari deosebite
Nascut in 1891, intr-o familie mixta (tatal german si mama romanca),
Han a avut o copilarie indestulata. Debutul sau ca sculptor s-a produs
foarte devreme, la nici 20 de ani.
In 1911, Oscar Han s-a facut
remarcat cu lucrarea "Cap de
fetita�. De aici incolo nu a mai fost
decat un pas spre consacrarea
definitiva. In 1917, in plin razboi
mondial, a fost mobilizat in
serviciul Marelui Stat Major,
pentru a realiza opere care sa
imortalizeze eroismul soldatilor
romani. Puternic influentat de
sculptorul francez Antoine
Bourdelle - fapt pe care, de altfel,
il recunostea si el - Han a realizat
opere importante. Statuia ecvestra
a lui Mihai Viteazul, de la Alba
Iulia, monumentul lui Mihai
Eminescu, al lui Vasile Lupu, cel
al lui Anghel Saligny, al lui
Constantin Brancoveanu sau
busturile lui Vasile Parvan, al lui
Nicolae Tonitza, Liviu Rebreanu,
cel al lui Homer sunt doar cateva
dintre cele mai cunoscute realizari
ale sale.
Misogin sau
complexat?
Profesor suplinitor la catedra de
sculptura a Scolii de Arte
Frumoase din Bucuresti, in 1927
Oscar Han era coleg cu Dimitrie
Paciurea, fostul sau profesor. In
anul 1933, la moartea lui Paciurea,
Han a fost numit titular al catedrei
de sculptura. Automobil cu sofer
la scara, casa in Cotroceni si o alta
casa la o mosie ce o detinea la
tara, Han a fost cu siguranta un
artist cu dare de mana, in conditiile
in care alti artisti talentati,
dar fara sansa si fara simtul politic
innascut a lui Han, faceau
foame si traiau de azi pe maine,
din expediente marunte. Pe unii
dintre ei - mai ales pe cei care
simtea ca poate sa-i domine - Han
i-a ajutat. Este cazul lui Boris
Caragea, fost elev de-al sau, care
la un moment dat a vrut sa paraseasca
scoala din cauza lipsurilor
financiare. Han l-a ajutat sa-si ia
examenele din doi ani intr-unul
singur si astfel Caragea a reusit
sa-si termine studiile. Un alt caz
este cel al lui Lazar Dubinovschi,
si el fost elev de-al sau, care avea,
de asemenea, serioase probleme
financiare. Han l-a internat vara
in spital, pentru ca acesta sa aiba
casa si masa pe timpul vacantei.
Era insa foarte dur cu cei mai putin
inzestrati si facea totul pentru ca
sa-i determine sa paraseasca
scoala. Totodata, Han, cunoscut
ca un inversunat misogin, considera
ca sculptura ar fi o indeletnicire
exclusiv masculina. Tinerelor
aflate la studii le facea - asa
cum isi mai aminteau Florica Hociung,
Carmen Rachiteanu si Ana Cordonet
- observatii taioase, chiar batjocoritoare,
pentru a le descuraja.
Totusi, spre disperarea sa, ele aveau
sa-si continue studiile si chiar sa
confirme faptul ca aveau valoare.
Scortos, irascibil
si pus mereu pe harta
Fire patimasa, in raporturi nu
tocmai cordiale cu numerosi oameni
de arta, Han era plin de el, scortos,
irascibil, pus mereu pe harta si ii
privea pe ceilalti cam de sus. S-a
certat cu Theodor Pallady, cu
Gheorghe Petrascu, cu Iser si cu
Zambaccian. Mereu avea cate un
proces pe rolul istantelor de judecata.
Apropiat la inceput de revista
"Gandirea�, condusa de Nichifor
Crainic, Han a "trecut� mai tarziu la
"Curentul� lui Pamfil Seicaru, de
unde ataca permanent, in scris,
institutii si persoane, fie pentru motive
reale, fie de cele mai multe ori
pentru motive inchipuite, numai de
dragul polemicii. Era, asa cum scria
Petre Comarnescu, mereu combativ,
ironic, corosiv, vehement, facand
apel la imagini percutante, nu o data
socante. Spre exemplu, l-a ironizat
chiar si pe Iorga, caruia i-a facut un
portret public deloc magulitor. Cu
cativa ani in urma, Iorga ii pozase
pentru un bust. Greseala mare din
partea istoricului, pentru ca peste
ani, intr-o anume conjunctura politica,
Han avea sa-si aduca aminte
despre Iorga. "Pe la ora 8, scria Han
despre marele istoric, doamna Iorga
ii aducea o farfurie cu mamaliguta
calda, branza de vaci si smantana.
Cand incepea sa manance, lua o
lingura incarcata, o arunca
in gura, bucati mici i
se prindeau de mustati,
alte picaturi ii cadeau in
barba si uneori pe vesta,
o plescaiala facila cum
numai cainii de la stana
puteau sa rivalizeze cu
el. N-am vazut in viata
mea un om mancand
mai inestetic. Scria
incontinuu, din cand
in cand tusea, si atunci
parca necheza un
cal batran...�
"�A trecut prin
viata cu bastonul
in mana....�
Dupa cativa ani de marginalizare
- in timpul regimului comunist
- a revenit iarasi in prim-planul
artei plastice, facand insa serioase
compromisuri cu arta adevarata,
intrucat la acea vreme se
impunea incet, dar sigur, curentul
proletcultist. In acceptiunea
zilelor noastre, putem spune ca
fusese probabil "reevaluat� si
"reconsiderat� de catre regim. N-a
mai creat insa nimic de valoare.
Imbatranise, iar prietenii, putini
cati avusese, l-au parasit. In ultimii
sai ani de viata, Han se apropiase
de scriitorul Marin Preda (si el un
caracter dificil), cu care ii placea
sa stea uneori la Mogosoaia.
Preda se documenta atunci
pentru romanul "Delirul�, iar
batranul Han avea o memorie
excelenta si amintiri interesante,
de care Preda avea nevoie pentru
a crea atmosfera din roman.
Internat in decembrie 1976, la
Spitalul Elias din Bucuresti, Oscar
Han s-a dovedit si pe patul de spital,
in ultimele sale zile de viata,
la fel de brutal, despotic si
irascibil cum fusese de fapt toata
viata. Referitor la trecerea sa in
eternitate, Bradut Covaliu isi
amintea, citez: "Cand a avut
mitingul de doliu, a trebuit sa
rugam functionarii Uniunii Artistilor
Plastici sa coboare in sala. Afara
de noi, cei cativa, extrem de putini,
care am facut o singura garda, nu
mai erau artisti in sala... Pentru ca
arta sa murise cu mult inainte de a
muri fizic. Pentru viata? A trecut
prin ea cu bastonul in mana.
Generozitatea ii repugna... pacat.
Avea condei, dar ce a ramas dupa
el nu sunt decat cascade de
invinuiri adresate altora... Nu
invatase sa iubeasca si sa priveasca
in jur. Nu-l interesa
nimeni�. Un destin trist, destinul
unui insingurat care nu cunoscuse,
nu daruise, dar nici nu
primise vreodata dragoste sincera
din partea semenilor
sai, pe care el nu invatase
sa-i pretuiasca pentru
ceea ce sunt si nu
pentru ceea ar fi putut
sa fie la modul ideal,
cum ar fi vrut el. Sculptor
cu vocatie si liberal
de ocazie, ajuns asa
cum am vazut chiar
deputat de Mures, Han
a fost un om plin de
contradictii, care a
sfarsit trist si singur,
asa cum fusese, de
fapt, toata viata.
Elev al profesorului Dimitrie Paciurea a fost si sculptorul Ion C.
Dimitriu-Barlad (1890-1964), cel care a realizat prima statuie ecvestra
a lui Avram Iancu si care a fost amplasata in centrul orasului TarguMures, mai precis in locul unde se afla in prezent Statuia ostasului
roman. Acea prima statuie a lui Avram Iancu a fost definitivata in anul
1927 si a fost dezvelita de ziua regalitatii, pe 10 mai 1930. Urmare a
Diktatului de la Viena, statuia ecvestra a lui Avram Iancu a fost mutata
la Campeni, in judetul Alba. O alta statuie, cea denumita Monumentul
latinitatii sau Lupa Capitolina cum mai este cunoscuta - cea originala
- a fost si ea mutata, dar la Turda. Statuile originale nu au mai revenit
in Targu-Mures dupa reintegrarea Transilvaniei de Nord la PatriaMama, ele fiind insa inlocuite cu altele. Spre exemplu, o noua statuie
ecvestra a lui Avram Iancu - cea pe care o admiram astazi - a fost
realizata, in 1978, de sculptorul Florin Codre, aceasta fiind amplasata
in fata Catedralei Mari Ortodoxe din Targu-Mures. O noua statuie
Lupa Capitolina a fost dezvelita la 30 noiembrie 1991, ea fiind o
reproducere dupa cea originala aflata la Turda inca din septembrie
1940, si se afla amplasata in fata sediului Prefecturii Mures.
