De ce, aproape niciodata,
produsele romanesti (exceptand,
poate, cele agricole) nu au
putut concura cu cele din tarile
dezvoltate? La fel, inflatia
noastra cu a lor; balantele lor de
plati cu cele ale noastre si, pe
cale de consecinta, standardul
lor de viata in raport cu al nostru?
Specialistii in materie ne ofera,
invariabil, aproape acelasi
raspuns, la intrebarile de mai sus:
lipsa eficientei. Am produs mult
(mai ales, inainte de �89), dar cu
costuri mari.
La noi, adeseori, s-a incurajat
indolenta (vorba sloganului:
"Timpul trece, leafa vine��), dar
si prejudecata nenorocita ca
"Merge si asa!� Adica sa lucreze
in doru� lelii. Urmarea: in Romania
se produce extrem de scump, in
conditiile in care piata muncii
este extrem de ieftina. De aceea �
apreciaza aceiasi specialisti �
intreprinderile romanesti nici nu
se pot gandi sa plateasca salarii
lunare ca in Europa de Vest, iar
forta de munca sa nu poata fi
cumparata decat cu cel mult (in
medie) 300-400 de euro pe luna.
Oare va mai "Merge si asa!�
multa vreme? Depinde de noi,
dar mai ales de cei care
hotarasc (ar trebui s-o faca)
soarta economiei romanesti!
