„Dumnezeu a vrut ca, odata cu capul, sa fie cinstit si trupul Sfantului Voievod, nedescoperit inca la acea data„...

Motto: "Iata ca s-au descoperit acum, intr-un sat din
Teleorman, aceste oseminte, fara cap, galbene si frumos
mirositoare. Nu stim daca sunt ale lui Mihai Viteazul, dar
sunt cateva argumente ce ar demonstra ca ar fi cu adevarat
ale domnitorului..� (Parintele Iustin Parvu, 25 noiembrie
2011)

Targu-Mures, secolul al XVI-lea. In anul 1595, Mihai Viteazul
obtine doua victorii importante impotriva Imperiului Otoman,
la Calugareni si la Giurgiu, care vor determina incheierea unei
paci favorabile Tarii Romanesti si vor asigura o anumita
stabilitate in zona, care ii permite voievodului punerea in
aplicare a maretului plan de a cuceri Transilvania si Moldova,
si de a infaptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populatie
de origine romana. In anul 1599, in batalia impotriva principelui
transilvanean Andrei B�thory, gaseste sprijin si in randul
iobagilor secui din zona Muresului, care isi revendicau dreptul
la dezrobire promis de principele
Transilvaniei. Dupa victoria de aici si
intrarea triumfala in Alba Iulia, la 1
noiembrie 1599, Targu-Muresul va fi
printre primele orase care recunoaste
stapanirea lui Mihai Viteazul. Drept
urmare, acesta il va lua sub protectia
sa si va acorda libertate iobagilor
secui: �Am luat sub ocrotirea noastra
pe locuitorii din Targu-Mures - se arata
intr-un document emis de domnitor,
la Alba-Iulia, 3 noiembrie 1599 - fiindca
le cunoastem credinta aratata fata de
noi.�
Odata cu inceputul secolului al XIXlea
se perpetueaza in istoriografia
targumureseana informatia legata de
prezenta unei capele ortodoxe ridicate
de Mihai Viteazul in incinta fostei
Manastiri Franciscane din Cetatea
orasului. In 1809, preotul reformat
Nemes G�bor, intr-un memoriu dedicat
Bisericii Reformate din Cetate,
aminteste de acest mic paraclis pictat
in stil bizantin, presupunand ca a fost
ctitorit de domnitorul muntean pentru
a-i servi ca loc de inchinaciune in
timpul vizitelor sale in oras� (Ioan
Eugen Man, "Targu-Mures, istorie
urbana de la inceputuri pana in 1850�,
Targu-Mures, Ed. Nico, 2006).
Mai mult decat atat, avem informatia
ca, in incinta Cetatii, pe aripa catre
actuala Universitate "Petru Maior,
marele Voievod intregitor ar fi ctitorit,
la sfarsitul secolului al XVI-lea, chiar
o biserica din piatra - prima biserica
ortodoxa din Targu-Mures.
Dar, de-a lungul vremii, orasul a fost,
in repetate randuri, incendiat si pradat,
ba de tatari, ba de armatele otomane
sau/si de cele habsburgice. In anii
1601-1602, trupele generalului austriac
Basta au jefuit si incendiat orasul, ca
represalii pentru participarea
populatiei sale la luptele duse de Mihai
Viteazul impotriva stapanirii
habsburgice. "Atunci, in ziua de Sf.
Laurentiu a anului 1601 - consemneaza
in memoriile sale cronicarul Nagy
Szab� Francisc - mercenarii lui Basta
au atacat si prefacut in cenusa
manastirea, biserica, turnul si scoala.�
Franturi dintr-o informatie, dupa
parerea noastra inexacta in totalitate,
vorbesc despre o icoana facatoare de
minuni, a Maicii Domnului cu Pruncul
(imaginea este postata si pe internet),
trimisa la Targu-Mures de un calugar
de la Muntele Athos, in 1666,
Domnitorului Unirii, pentru ctitoria sa.
Acesta trecuse, insa, deja la cele
vesnice. (Ne vom documenta mai
amplu asupra acestui capitol, pentru
a va informa.)
Iata, insa, ca ceea ce nici Evul Mediu
sangeros, nici macar comunistii nu au
indraznit sa distruga au reusit lichelele
postdecembriste. Iconostasul
Viteazului, din Cetate, a carui imagine
mai exista inca imortalizata intr-un
album fotografic, si chiar intr-un
articol al meu din anii trecuti, publicat
in "Cuvantul liber�, a disparut sub
spaclu si straturi de var. Au lucrat si
lucreaza, cu sarg, aceiasi nenorociti
care, cu mana romaneasca uneori, se
straduiesc din rasputeri sa ne ucida
memoria, sa ne mancurtizeze, sa ne
pierdem si bruma de demnitate si
mandrie a identitatii nationale.
Si totusi, unde s-a zidit Casa
Domnului, nimic nu se naruie pentru
vesnicie.
"Cunoscuta candva si cu numele de
�Alunis�, Manastirea Plaviceni (n.n. judetul Teleorman) s-a asezat in istorie
pe fundamentul unei legende care spune
ca, pentru a scapa de turcii urmaritori,
doamna Stanca, sotia voievodului Mihai
Viteazul, s-ar fi ascuns intr-un alunis din
acest loc - mentioneaza, in ziarul
�Lumina�, jurnalistul si scriitorul
Dumitru Manolache. Si, ca multumire ca
Dumnezeu a ocrotit-o, a ridicat aici o
biserica, facand din trunchiul copacului
in care se adapostise masa altarului,
caruia i-a dat hramul Sfantului Mihail,
in cinstea marelui voievod. Sapaturile
arheologice din perioada 1995-2000 au
confirmat existenta acestei bisericute, pe
care s-a ridicat, in perioada 1637-1648,
Manastirea, zidita de vornicul Dragomir
Dobromirescul si sotia sa, jupaneasa
Elina, fiica lui Radu, clucerul din
Brancoveni, ruda cu Matei Basarab�.
In urma cu trei ani, in 2010, in
apropierea Bisericii, a fost descoperit un
schelet fara cap, clavicule si coaste,
imbracat, pare-se, si avand asupra sa un
sigiliu... domnesc (au declarat initial
martorii) �, straiele si sigiliul fiind acum
disparute cu desavarsire!!!
"Un preot din Radauti, parintele
Gheorghe Anitulesei, care a ajuns la
Plaviceni impins de acelasi tulburator
impuls care ma adusese si pe mine,
impreuna cu cativa prieteni la fel de
�nebuni� � scrie Miron Manega, in
�Predoslovia unui pelerin� (prefata la
volumul �Manastirea Plaviceni,
importanta vatra de spiritualitate� lucrarea de licenta a parintelui staret
Teoctist Moldovanu) - este mult mai
inflacarat in credinta ca aceste oseminte
apartin Voievodului, ba chiar desluseste
un inteles dumnezeiesc in aceasta
descoperire: �Eu spun ca Dumnezeu a
vrut ca, odata cu capul, sa fie cinstit si
trupul Sfantului Voievod, nedescoperit
inca la acea data.� (...). �In vara anului
2010, trupul (osemintele) a fost
descoperit, in mod miraculos, la
Manastirea Plaviceni, judetul Teleorman,
la o distanta de 5-6 m de biserica din
incinta. Un grup de muncitori a dat foc
la niste hartii si surcele pe locul
mentionat. Fratele parintelui staret
Protosinghel Teoctist Moldoveanu le-a
spus muncitorilor sa stinga focul, pentru
ca o sa-i certe staretul ca au facut focul
atat de aproape de Biserica. Muncitorii
au inceput sa bata cu lopetile, spre a
stinge focul prin innabusire, si, din
cauza loviturilor, pamantul s-a surpat. A
venit si parintele staret, care a spus sa
fie indepartat pamantul, spre a se vedea
ce se afla in acel loc. A fost gasit un
schelet uman fara cap.� Mai spune
parintele Gheorghe Anitulesei, in
cuvantul rostit in Biserica, la aducerea
unei parti din osemintele celui presupus
a fi Mihai Viteazul: �Pe data de 25-102011, m-am deplasat spre aceasta
manastire cu gandul ca, de vor vrea
Dumnezeu si Sfantul Mihai Viteazul, sa
primesc ca dar pentru Biserica �Invierea
Domnului� din Radauti o particica din
osemintele acestui Marturisitor, cand va
fi recunoscut oficial ca Sfant, cum este,
Biserica va primi cel de-al doilea hram:
Dreptcredinciosul Voievod Marturisitor
Mihai Viteazul. Ajunsi aici, impreuna cu
soferul masinii cu care am fost,
impreuna cu parintele staret Teoctist, am
desfacut racla din Biserica, in care erau
osemintele Voievodului si am ramas
uluit de mireasma care a iesit din
oseminte. Am vrut sa iau o clavicula
pentru Biserica din Radauti si atunci am
constatat ca claviculele si coastele
lipsesc: inca un indiciu care arata
autenticitatea trupului, exact cum spun
istoricii despre partile din trup care au
fost luate de asasini ca trofeu. Am primit
in dar atunci o parte din laba piciorului
drept al Sfantului. Iata ca, prin mila lui
Dumnezeu si rugaciunile Sf. Voievod
Mihai Viteazul, o particica din trupul lui
a fost adusa in Moldova, dupa 410 ani si
mai bine�.�
Descinzand dintr-o familie cu indelungata
traditie militara, in spiritul iubirii de
neam si de cinstire a marilor eroi
inaintemergatori, am trait mereu cu
obsesia ca blestemul dezunirii romane
sti, despre care vorbea adesea Vasile
Parvan, nu se va risipi decat atunci cand
fiinta viteazului Domn intregitor de tara
se va aduna in aceeasi sfanta racla,
binecuvantata de haruiti "preoti cu
crucea-n frunte�, intre care, cu cinste,
se asaza si parintele staret Teoctist
Moldovanu. Frumoasa si demna de
lauda este lucrarea domniei-sale,
"Manastirea Plaviceni, importanta vatra
de spiritualitate�, pe care am parcurs-o
cu interes si incantare, si pe care,
impreuna cu scriitorul si editorul dr.
Nicolae Baciut, cu bucurie si din
neasemuita dragoste fata de marele
Voievod, ne-am hotarat s-o editam in
inima Transilvaniei, la Editura "Nico� din
Targu-Mures. Manuscrisul ne-a parvenit
prin intermediul prietenului, gazetar de
exceptie, Miron Manega, semnatar al
"Predosloviei unui pelerin�, despre care
aminteam mai sus. "Motivele pentru
care subscriu si contribui, cu puterile
mele, la savarsirea acestei impliniri
editoriale sunt mai multe � scrie Miron
Manega �, dar toate plutesc in acelasi
gand cuprinzator si determinant: reintoarcerea,
in constiinta noastra istorica,
a lui Mihai Viteazul cel fara de trup. Am
banuiala ca dezbinatul nostru neam nu
se va implini in unire pana cand trupul
Intregitorului nu va fi el insusi reintregit
prin aflare. Si daca osemintele acelea
gasite intamplator in curtea Manastirii
Plaviceni sunt intr-adevar ale voievodului
(toate semnele arata ca da), acest
loc poate capata semnificatia de
Mormant Sfant al Neamului Romanesc.
De aceea, rezidirea acestui sfant lacas,
asumata de parintele ieromonah Teoctist,
staretul Manastirii, capata dimensiunea
unei misiuni care iese din
granitele obisnuintei ecleziastice. Scrisa
cu prudenta, in limitele strictei documentatii
istorice, cu un titlu simplu,
discret, "Manastirea Plaviceni, importanta
vatra de spiritualitate�, lucrarea
este o sinteza pretioasa a tuturor
informatiilor verificabile despre acest loc
incarcat de legende. M-am gandit sa
contribui la a face cunoscuta vrednica
truda a parintelui staret, proiectand-o in
tulburatoarea perspectiva a unei posibile
reintregiri spirituale. Chiar daca sfintia
sa a evitat (din grija de a proteja
"margaritarul�, pana la gasirea unui
mediu potrivit si a unor primitori
responsabili) sa dezvaluie in lucrare tot
ce crede si stie despre misterioasele
oseminte gasite in curtea lacasului,
vestea deja s-a dus, purtata atat de fete
bisericesti, cat si de mireni. Mai exista
un motiv care ma face sa zabovesc
asupra lucrarii de licenta a parintelui
Protosinghel Teoctist, in afara de
posibila reconstituire a constiintei
nationale prin reconstituirea Manastirii
Plaviceni: constiinta europeana a
Voievodului, in termeni pe care
"Uniunea Europeana� de la vremea
aceea, Liga Sfanta, nu-i putea pricepe.
Abia pricepem noi, astazi, cu mare
greutate. Aceasta constiinta europeana
razbate peste veacuri, dintr-un document
care, din fericire, s-a pastrat. E
vorba de Scrisoarea din 12 septembrie
1595, dupa batalia de la Calugareni,
scrisa de Mihai Viteazul catre hatmanul
polon Stanislav Zolkiawski, castelan
de Liov: "Iarasi si iarasi va rugam
staruitor sa va indurati de treburile
crestinesti si sa stingeti focul care
arde paretele vecinului, inainte ca el
sa va ajunga pe voi�. Documentul a
fost redactat mai intai in polona si apoi
in latina, spre a fi trimis, la Vatican,
cardinalului Cinzio Aldobrandini,
insarcinatul Papei cu chestiunile de
politica externa privind �Liga Sfanta�.
Revin la lucrarea de licenta a parintelui
Teoctist Moldovanu, care nu poate fi
rupta de contextul schitat in aceste
randuri. Este, poate, doar o caramida
in constructie, dar o caramida care se
zideste, nu se darama. Caci primenirea
locului �sigilat� de memoria Voievodului,
Manastirea Plaviceni - singura
ctitorie din tara avand hramul (doar al)
Sfantului Arhanghel Mihail - nu este
doar o oportunitate, ci o datorie.�
"In noaptea aceea de 1 Decembrie
(n.n. .- 2012) mi-am promis ca voi
ajunge intr-o zi la manastirea Plaviceni.
S-a intamplat, dupa aproape sase luni,
iar contactul cu locul si cu moastele
Sfantului Mihai Viteazul - caci moaste
sunt si apartin chiar Voievodului, iar
el sfant este, asta cred si marturisesc m-au facut sa fiu unul dintre sprijinitorii
aflarii adevarului, oricare ar fi
acesta. Si cum n-as fi, cand e vorba
de cel mai indraznet vizionar politic
roman si cea mai stralucita personalitate
istorica a Europei veacului
sau? De aceea, sunt alaturi de parintele
staret Teoctist Moldovanu, la a carui
ravna ma alatur si eu cum pot, si ma
rog la Dumnezeu ca banuiala si
speranta unei confirmari istorice sa mi
se implineasca� (Ciprian Geapana).
"Pentru mine, osemintele acelea
frumos mirositoare descoperite la
Plaviceni in 2010 (pe care le-am vazut
si le-am atins) sunt moastele Voievodului
Mihai Viteazul. Si chiar de n-ar
fi, faptul ca prin existenta lor s-a
redesteptat in mine speranta izbavirii
personale si nationale inseamna
aproape acelasi lucru. Pentru mine,
Manastirea Plaviceni reprezinta locul
dezvaluirii unei taine eliberatoare. Am
credinta ca acest spatiu incarcat de
legenda si de semnificatie istorica va
deveni un loc de pelerinaj al neamului
romanesc si al tuturor celor care iubesc
acest neam, dat disparut de neprieteni.
Iar sprijinirea, pe orice cale, a revenirii
in constiinta colectiva a celui pe care
Sfantul Paisie de la Neamt il numea,
in 1751, �Mihai Viteazul, rob al lui
Dumnezeu si Sfant�, mi-am asumat-o
ca pe un canon� (Prof. kinetoterapie
Dr. Denisa Popovici).
Ne vom afla la Plaviceni in ziua de 9
august, cand moastele vor fi sfintite
de un sobor de inalti prelati si cand
comentatori avizati vor vorbi, in
cunostinta de cauza, despre fenomen.
Da, Doamne, sa fie precum gandim!

Lasă un comentariu