FRUMUSETE SUB BISTURIU

Motto: "Un defect al sufletului nu se poate masca
sub un chip, dar un defect al chipului, corectat, poate
vindeca sufletul�. (Jean Cocteau)

Recunosc, sintagma din titlu nu imi apartine, dar am citit-o undeva
si mi s-a parut cea mai potrivita pentru a prefata randurile
ce urmeaza.

Site-ul ComunicateMedicale.ro ne anunta ca Asociatia Chirurgilor
Plasticieni din Romania (ACPR) organizeaza, in perioada 25-26
octombrie 2013, la Sinaia, Conferinta anuala cu tema: "Prezent si viitor
in chirurgia plastica si microchirurgia reconstructiva�. Din aceeasi
sursa mai aflam ca, in continuarea acestei conferinte, Societatea
Internationala de Chirurgie Plastica si Estetica (ISAPS), sustinuta de
Asociatia Chirurgilor Plasticieni din Romania (ACPR), organizeaza, in
perioada 26-27 octombrie, tot la Sinaia, un Curs ISAPS de rinoplastie,
care va cuprinde si o demonstratie pe cadavru, urmata de doua operatii
de rinoplastie, realizate, la Bucuresti, de doctorii Nazim Cerkes si
Wolfgang Gubisch, prezentari ale unor chirurgi de referinta, si masa
rotunda. Locul desfasurarii manifestarii stiintifice va fi Hotel Palace Sinaia, iar demonstratiile si operatiile live interactive se vor transmite
in direct, din Bucuresti, in sala de conferinta.

Nota bene, acestea toate vor fi urmate, in zilele de 22-23 noiembrie
2013, de "A IV-a Conferinta Managementul dislipidemiilor, al obezitatii
si sindromului metabolic�.

Probleme la ordinea zilei, asadar, pe agenda tuturor medicilor Planetei,
abordate cu maxima seriozitate si in Romania.
In mod paradoxal, desi originile chirurgiei plastice se pierd in
negura vremii, existand relatari inca din Antichitatea indiana si
egipteana, domeniul este prea putin cunoscut si abordat
pana in secolul trecut, timpul nostru parand a-i acorda,
in sfarsit, importanta cuvenita si binemeritata. Cert este
ca, initial, si sustinut, atentia medicilor plasticieni s-a
concentrat asupra reconstructiei nazale, necesitatea
reconstructiei celorlalte componente ale trupului uman
aparand mai tarziu, cu precadere in urma conflagratiilor
mondiale si a dezastrelor de proportii.
De ce era asa de important nasul? Probabil din cauza
pozitiei sale centrale pe fata! Cunoasteti expresia "A-si lua
nasul la purtare�. In consecinta, mutilarea acestui organ
echivala cu umilinta.
Incercand o prezentare, fie si sumara, a domeniului, putem
mentiona prima atestare documentara privind rinoplastia in
India anului 800 inainte de Hristos, atribuita medicului
Sushruta, care descrie procesul de reparare a unui nas
amputat. Procedeul va evolua, motivat de practicile mutilarii
prizonierilor de razboi, a criminalilor sau a vinovatilor de
adulter. In Egiptul antic exista chiar o colonie a acestor
nefericiti, numita Rhinocolora.

In Europa Occidentala, taierea nasului se folosea mai rar,
dar si cu conotatii de ordin politic. Nu numai nelegiuitii erau
"scurtati� de nas, ci si unii nedoriti candidati la tron, principiul
integritatii (macar!) corporale a sefului de stat fiind
obligatoriu. Nu-i mai putin adevarat ca distrugerea nasului
se putea datora si unor boli precum lupusul, sifilisul, herpesul
sau cancerul. In evaluarea importantei rinoplastiei intra in
discutie si vechea conexiune dintre frumusete si sanatate.
"Conform normelor sociale din secolul al XIX-lea, un chip
fara nas era o caricatura si era preferabil sa ai un nas urat si
diform, decat deloc..., altfel ajungeai batjocura celor din jur.
Suferinta era amplificata si de ideea ca cel in cauza era
vinovat de carentele sale corporale. Indivizii mutilati se
excludeau din mediul social, pentru ca relatia dintre vina si
diformitate cantarea greu.� In consecinta, procedurile
rinoplastiei se vor raspandi si in Europa, dupa cum aflam din
scrierile lui Aulus Cornelius Celsus (25 a.Hr. - 50 p.Hr.). Mai
mult decat atat, Bizantul cunostea foarte bine rinoplastia,
insusi imparatul Iustinian al II-lea, cunoscut si ca Iustinian
Rhinomatos, avand nasul taiat intr-o rebeliune din anul 695
si suportand o grefa efectuata de chirurgii timpului. De altfel,
un bust de marmura din Venetia il infatiseaza cu o cicatrice
pe frunte, semn al transplantului realizat. Celsus pomeneste
folosirea pliurilor de piele din tesuturile adiacente pentru a
repara defecte ale epidermei. Desi nu mentioneaza in mod
deosebit nasul, el cunostea tehnica grefarii. S-a emis ipoteza
ca misionarii budisti au transportat aceste cunostinte din
India in Grecia. Cert este ca prima rinoplastie profesionista
este mentionata, in Evul Mediu european, in casa chirurgilor
Branca (prima jumatate a secolului al XV-lea). "Branca senior
era chirurg in Catania si a pus bazele reconstructiei, in
vreme ce Antonius, fiul sau, a inventat metoda folosirii pliului
de piele de pe brat. Tehnica era un secret bine pastrat, iar
cei doi nu au lasat o documentatie; descrierea operatiei o
intalnim la Bartolomeo Fazio, in 1457. Metoda bratului ii este
atribuita, in mod curent, "lui Gaspare Tagliacozzi (1545-1599),
pornind de la lucrarile sale publicate in 1597. Acesta a
deprins tehnica in timpul epidemiei de sifilis, care s-a
raspandit in Europa dupa expeditia spaniolilor in America
din 1492.� De fapt, asupra originii europene, sau americane,
a sifilisului nu s-a putut da un raspuns definitiv, cu toate ca
"documentele istorice mentioneaza aceasta noua maladie
dupa prima calatorie a lui Cristofor Columb in Lumea Noua.
O pandemie cunoscuta sub numele de Great Pox - pentru a
fi deosebita de Small Pox - care a facut ravagii in Europa si
Asia, a coincis cu intoarcerea lui Columb din America si cu
miscari importante ale armatelor si populatiei in Europa. In
plus, niciun schelet exhumat, datat inainte de 1492, nu
prezinta leziuni osoase caracteristice treponematozelor. Cu
toate aceste argumente, teorii recente par sa ateste ideea
unei existente a sifilisului in Lumea Veche.�
"Procedura folosita de dr. Tagliacozzi nu se aplica celor
slabi de inger. Intai se taia partial o bucata de piele de pe
brat (ex.: incizii pe trei laturi ale unui patrulater, a patra latura
neincizata, atasata de brat, asigura supravietuirea acestei
bucati de piele, numita lambou). Dupa ce se producea o
vindecare partiala, care sugera ca tesutul ramasese viu, se
facea o a doua operatie, in care pliul era modelat rudimentar
sub forma unui nas, si se atasa de fata. Dupa aproximativ
doua saptamani (si probabil dureri cumplite ale bratului),
noul nas era in cele din urma taiat de pe brat. Apoi doctorul
opera inca o data, pentru a finisa contururile si infatisarea
generala. Intreaga procedura dura intre 3 si 5 luni. Aproape
sigur era insotita de dureri considerabile, deoarece
anestezicele erau practic necunoscute in acea vreme.
Lipsa de anestezice, in combinatie cu riscul mare de infectii
i-a incurajat pe unii sa caute solutii mai putin dureroase.
Gaspare Taglizacozzi, profesor de anatomie la Universitatea
din Bologna, initial creditat drept inventatorul rinoplastiei, se
pare ca a avut totusi inaintasi. Cu toate acestea, contributiile
sale la dezvoltarea chirurgiei plastice sunt de necontestat,
mai ales ca a popularizat foarte mult aceasta ramura a medicinii
prin faimoasa sa lucrare, "De Chirugia Curtorum per
Institionem� (1597).

In secolele XVII-XVIII, chirurgia plastica intra in declin,
renascand tot in India. "In 1797, s-a publicat un articol in
�Madras Gazette�, India (apoi in �Gentleman�s Magazine�,
Londra), despre un conducator de atelaj de origine indiana,
care lucra pentru armata britanica, pe nume Cowasjee, caruia
Sultanul Tippoo ii amputase nasul si o mana in timpul Razboiului
din 1792. Nasul i-a fost refacut un an mai tarziu de un barbat
din casta caramidarilor, din Poonah. Operatia nu era
neobisnuita pentru India. De ciotul nasului i-a fost prinsa o
placa subtire din ceara, pentru a-l face sa aiba o infatisare
normala. Apoi a fost aplatizata si asezata pe frunte, unde s-a
trasat o linie subtire in jurul ei. S-a taiat pliul de piele de pe
frunte, acesta a fost intors in jos si inserat intr-o incizie pentru
a forma nasul. Pliul de piele a fost desprins dupa 25 de zile.
Acest caz a reaprins interesul european in operatiile de
reconstructie.� (Referinte: Vickram Chahal, "The Evolution of
Nasal Reconstruction: The Origins of Plastic Surgery�, University
of Western Ontario, in "The Proceedings of the 10th
Annual History of Medicine days�, University of Calgary, 2001).
Dar destul despre nasuri! In zilele noastre, oamenii - mai
ales femeile - apeleaza din ce in ce mai frecvent la chirurgul
plastician, nu numai din considerente... reconstitutive, ci
mai cu seama estetice. Sa ne intoarcem in Romania, mai
concret la Targu-Mures. Si mai concret, de vorba cu unul
dintre cei mai reputati chirurgi plasticieni, medic primar dr.
Emil Senin Negovan.

- Ce este, sau ce inseamna acum chirurgia plastica pentru
medicul, dar si pentru pacientul - om contemporan, si in ce
masura se regaseste ea in actul medical, in general, si in
cel targumuresean, in special?

- Ar fi foarte multe de spus, desi, in aparenta, este un
domeniu mai nou. Chirurgia plastica, prin posibilitatile sale de
a reconstrui pielea si acele tesuturi distruse de boala sau
accident, s-a dezvoltat in stransa colaborare cu celelalte
specialitati chirurgicale. Un avant considerabil s-a produs, in
ultima vreme, datorita aparitiei microchirurgiei, adica datorita
realizarii actului operator sub microscop, cu instrumente si
materiale de sutura extrem de fine, devenind posibile operatii
precum repararea vaselor de sange sau a nervilor, replantarea
segmentelor amputate (degete, mana, picior, scalp), ori
transferul de tesuturi dintr-o parte in alta a corpului, si chiar
transplantul de organe...

- Sa lamurim cititorii cam cata "carte� trebuie invatata
pentru a putea face asa ceva... Dr. Emil-Senin Negovan este
medic primar chirurgie plastica si microchirurgie
reconstructiva, avand o experienta de peste 15 ani in
domeniu, bazata pe specializarea efectuata, intre 1997�2001,
la Spitalul Clinic de Urgenta, de Chirurgie PlasticaReparatorie si Arsuri, Bucuresti, iar din 2001 este angajat la
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures, in cadrul
Compartimentului de Chirurgie Plastica si Microchirurgie
Reconstructiva. A mai activat, in perioada 1998-1999, la
Departamentul de Chirurgie estetica al Centrului Medical
Romclinic din Bucuresti si in 2000-2001, la Centrul de
Chirurgie Estetica, Bucuresti; intre 2001-2003, la clinicile
Santa si Algocalm, ulterior la Topmed, Nova Vita si Puls, din
Targu-Mures. Domnule doctor, pacientii dv. mi-au semnalat,
cu satisfactie, in ceea ce va priveste, pe langa performanta
specialistului, capacitatea de comunicare intr-o atmosfera
de relaxare si incredere. Va motiveaza, desigur, inclusiv
coordonata de natura estetica a gestului medical, cred eu...,
dincolo de valentele unui caracter remarcabil.

- Chirurgia plastica este ramura specializata a chirurgiei
care se ocupa cu repararea deformatiilor si corectarea
deficitelor functionale. Rareori o operatie din aceasta
disciplina nu implica si o componenta estetica. Ne straduim,
desigur, sa cunoastem pacientul, venind in intampinarea
asteptarilor lui. Exista o diferenta, de care trebuie sa tinem
seama: chirurgia reconstructiva incearca sa refaca pana la
normal, iar chirurgia estetica incearca sa depaseasca (sa
imbunatateasca) normalul. In practica medicala actuala,
distingem trei directii principale in care aceasta ramura
chirurgicala s-a dezvoltat in timp: reconstructia partilor moi
care prezinta leziuni congenitale sau dobandite (de cele
mai multe ori in urma unui traumatism sau accident),
incluzand un capitol important al chirurgiei mainii;
tratamentul arsurilor, leziuni extrem de severe, cu potential
invalidant sau risc major de deces (se doreste, in acest
sens, infiintarea unei sectii de arsi, la nivelul Spitalului de
Urgenta, deoarece, in momentul de fata nu are decat
Municipalul); chirurgia estetica, ce urmareste modificarea
formei unor segmente ale corpului, corespunzator solicitarii
pacientului (rinoplastie, otoplastie, mamoplastie, modelarea
corporala), precum si diminuarea efectelor fenomenului
natural de imbatranire (lifting palpebral, facial sau cervicofacial,
injectari). Mai trebuie facuta si o alta diferenta intre
chirurgia reconstructiva si cea estetica, fiindca aceasta se
reflecta si in plan financiar: operatiile estetice se fac contracost (chiar si in spitalele de stat, deoarece asigurarile
de sanatate nu acopera acest tip de interventii).

- Incerc sa recapitulez. Deci, chirurgia plastica si
reparatorie se ocupa cu reconstructia si redarea
functionalitatii unor organe, ocupandu-se de: malformatii
congenitale (buza despicata, ale urechii, ale pleoapelor,
ale mainii s.a.), traumatisme, arsuri (termice, chimice,
electrice), leziuni ale partilor moi la nivelul fetei, corpului
si membrelor, leziuni ale membrelor, cicatrici, reconstructii
(de nas, pleoape, ureche etc.), tumori maligne si benigne
ale pielii si partilor moi, deformatii (paralizie faciala, atrofie
hemifaciala, limfedem etc.), plagi ulcerate si alte leziuni.
Si, de aici, s-a desprins chirurgia estetica, care nu se refera
la functionarea corpului, ci doar la aspectul acestuia:
liftingul mamar, liposuctia, rinoplastia, marirea sanilor
(prin implant de proteze mamare). E mult si de citit, nu numai
de pus in practica... Daca tot aminteam de citit, s-ar cuveni
sa le mai spunem cititorilor cate ceva despre dvs. domnule
doctor. Sunteti membru in Societatea Romana de Chirurgie
Estetica, in Asociatia Chirurgilor Plasticieni din Romania
si in Societatea Europeana de Chirurgie Plastica,
Reconstructiva si Estetica. Ati participat, incepand din
1998, si participati in fiecare an, la nenumarate congrese,
conferinte si cursuri nationale si internationale, in tara si
in strainatate � Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Oradea,
Craiova, Targu-Mures, Sinaia, Rodos - Grecia, Verviers Belgia, Madrid � Spania, Debrecen- Ungaria... Si ar mai fi.
Concret, ce se intampla acum la Targu-Mures? Care sunt
procedurile imediat la dispozitia pacientilor?
- Procesul repararii este esential pentru toate
domeniile chirurgicale, dar cu siguranta chirurgia
plastica este chirurgia reparatorie. Termenul de
"plastica� deriva din grecescul "plassein�, care
inseamna a modela sau a reda forma.
Chirurgia estetica, ramura a chirurgiei plastice, castiga
in ultima vreme interesul din ce in ce mai multor pacienti
care isi doresc o infatisare noua, mai tanara si mai atractiva.

Procedeele sunt cele comune acestei ramuri: lipoaspiratia
- liposuctia, injectarea de grasime - lipofilling, corectarea
abdomenului - abdominoplastie, modelarea sanilor mamoplastia de reducere si cea de marire. Insist aici, fiindca
este procedeul chirurgical estetic cel mai cerut, prin care
se realizeaza marirea sanilor cu implante si se adreseaza
inclusiv femeilor care au suferit operatia de mastectomie
sau femeilor cu asimetrie mamara. Este operatia cu cel mai
mare impact psihologic pozitiv la femei, deoarece le ajuta
sa obtina o imagine mai buna despre propria persoana, le
creste increderea in sine. Trebuie subliniat ca implanturile
mamare nu cresc riscul de cancer; Chirurgia fetei: lifting
facial, liftingul pleoapelor, intinerirea fetei prin injectare de
acid hialuronic sau grasime, chirurgia alopeciei si calvitiei,
corectarea urechilor - otoplastia; chirurgia organelor
genitale externe, tratamentul cicatricilor si tatuajelor;
remodelare corporala dupa chirurgie bariatrica.

- Ne oprim deocamdata aici, multumindu-va pentru
amabilitate. Asupra subiectului, insa, vom reveni.
Medicul primar Emil Senin Negovan are 44 de ani, pe care
nu-i arata, este Rac, sensibil, rafinat, inteligent si charismatic,
polisportiv, poliglot si pluricultivat, minunat familist:
sotia, medic si ea, si tatic al unei fetite de 11 ani, pe care o
adora. Toate aceste constatari personale, destul de lapidare,
incearca sa completeze schita de portret a unui reprezentant
din mai noua generatie a sistemului nostru medical, care
demonstreaza ca inca mai exista speranta si ca demonizarile
intrate in prostul obicei romanesc ar mai trebui filtrate. Fiindca
exista inca oameni in halate albe carora le putem spune,
din toata inima: "Bravo!� Si... "Multumesc, doctore!�.

Lasă un comentariu